Ziua sa va fie in tonuri de albastru ca in cafeneaua noastra de suflet deci cu speranta si cu sinceritate , loialitate de la cei dragi voua si care va stau aproape….
Pe ei sa-i iubiti ca pe tine insuti.!
Asa sa-i iubesti!
E cel mai usor si cel mai sigur lucru, mod.
Poate ca te intrebi cine e aproapele!?
Nu te duce prea departe, trezeste-te, e el, sotul tau
, sunt ei, copiii tai, sunt par
intii, fratii, surorile…., poate doi-trei prieteni care iti stau alaturi…
Sa lasam cuvintele marete, teoriile, analizele psihologice fara sfarsit… cum sa convetuim, sa ne impacam bine, cum sa iubim, sa ocrotim, doar de dragul de a avea ce spune, de a ne auzi turuind….
Iubeste aproapele ca pe tine insuti cum spune scriptura… si sigur vei putea iubi lumea din jur toata… care are multa nevoie de asa ceva on acrste timpuri !
Ca suntem nevrednici de lucrul asta mai ales!
Sa fiti iubire va indemn aici de peste 11 ani… ca da puteti alina, mangaia infrumuseta si insufleti alte suflete… dar sa fiti si iubite(i)!
O saptamana colorata si binecuvantata!
Sa nu uitam ca, DUMNEZEU este iubire!
Sa multumim!
Doamne ajuta-ne!
Va las cafeaua alaturi de toate aceste!
:format(webp):quality(80)/https://www.go4it.ro/wp-content/uploads/2024/04/apple-let-loose.png?resize=40%2C40&ssl=1)
Anitanna's Blog la Cafeneaua "Trandafirul rosu" 
In allta ordine de idei..imi plac povestile ,Naivului… pe cate il citeam cu interes mai ales…. povestea de jos,dupa ce m-am documentat ,se pare ca este
luata de cel …de la care am preluat-o si eu..tot a NAIVULUI!?
Nuai stou fe catiba ani nimic fe el….
„Știa povestea oamenilor care mergeau aplecați de mijloc purtând resemnați greutatea cerului. Era o poveste veche despre o lume de mult dispărută. Oamenii aceia se nășteau târându-se pe pământ, mergeau în genunchi cu fruntea plecată până la un an apoi începeau să își îndrepte genunchii, dar fruntea le rămânea veșnic plecată. Nu cunoșteau albastrul cerului sau albul norilor de vară. Nu știau cum arată un curcubeu sau cât de spectaculos este un răsărit sau un apus. Știau doar culoarea pământului și a apelor curgătoare, a ierbii și a florilor mărunte.
Erau fericiți pentru că se puteau bucura de atâta frumusețe și nu visau niciodată la mai mult de atât.
Într-o zi, în comunitatea lor s-a născut un copil pe care toți l-au privit ca pe o ciudățenie. Refuza să-și țină capul plecat, iar pe ce creștea, spatele lui se încăpățăna să stea drept. Părinții lui erau triști, cum se va descurca el cu toată greutatea cerului?
O să-și frângă gâtul de cum va păși afară din casă! Așa că nu îi dădeau voie să iasă afară. Copilul a crescut și privea cu jind la cei de vârsta lui care se jucau veseli pe afară.
-Eu de ce nu am voie să ies? Își întrebă într-o zi mama.
-Pentru că tu nu ești la fel ca ceilalți, nu ai putea suporta greutatea cerului și nu aș vrea să te pierd. Îi spuse mama cu lacrimi în ochi.
-Dar de ce nu aș putea să port greutatea lui asemeni celorlalți?
Tu ai văzut cât este de frumos? Cum își schimbă culoarea de la negru la albastru limpede, cum ia foc sau cum se luminează în zeci de culori după fiecare ploaie de vară?
-Nu, dragul meu, îi spuse mama. Nu l-am văzut niciodată.
-Mamă, eu nu cred că cerul este atât de greu. Privește florile acelea mărunte din curte. Ele nu stau cu fruntea spre soare? Sau firele de iarbă care se ridică drepte pe marginea aleei. Oare să aibă ele mai multă putere decât mine? Vreau să ies afară și să încerc.
În zadar se chinui mama cu lacrimi în ochi să-l convingă să renunțe la o asemenea nebunie. Băiatul deschise ușa și păși hotărât afară. Mama se prăbuși la pământ cu gândul la fiul pe care urma să-l piardă, dar, surprinzător, nimic nu se întâmplă. Băiatul șovăi puțin apoi începu să alerge și să sară plin de fericire.
-Cerul e atât de ușor! Nici nu se simte!
Uimiți, oamenii își întrerupseră activitățile. Cei mai curajoși încercară să-și ridice fruntea și să privească cerul. Era dureros să se îndrepte după atâția ani de stat aplecați.
În timp, au învățat să se ridice și să poarte cerul pe creștetul capului. În final au înțeles că nu greutatea cerului îi țintuise atâtea generații cu privirea în pământ ci teama de a-l înfrunta, de a cunoaște. Se simțeau în siguranță între acele limite. Mulți nu au reușit să se mai îndrepte iar bătrânul despre care îi povestise bunica era unul dintre ei, o dovadă vie a acelei lumi care existase cândva.” (Naivul. Povesti despre lucruri marunte) – Moise D. (Naivul)
Dumnezeu ne-a dat constiinta si suflet pentru a IUBI,
pentru a ne BUCURA,
pentru a IMPARTASI ….
Sa fiti binecuvantate,i cu toate acestea!
………………..
ApreciazăApreciază
………………….
Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera.
Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra.
Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi.
…..
Pentru fiecare..
O saptamana colorata, reusita plina cu sanatate!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Cu cafeaua de dimineata,gazeta stirilor de tot felul, ceva gustari reci… ,un gand,cu o melodie pe placul sufletului,o poezie si mesajele prietenilor… iata-ne ajunse in SAPTAMANA a DOUA DIN NOUL AN …. LINISTITA SI USOARA !
ApreciazăApreciază
In a 12-a zi din an.
Ce s-a intamplat astazi 12 Ianuarie de-a lungul vremurilor ?!
2021» Sf M Tatiana diaconita (sarbatoare greco catolica)
2021 » Sf. Mc. Tatiana Diaconita si Eutasia (sarbatoare ortodoxa)
202 1» Sf. M. Tatiana (sarbatoare romano catolica)
2003 » A decedat Maurice Gibb, cantaret si compozitor britanic (Bee Gees)
1939 » A decedat Hariclea Darclée, soprana romana
1929 » In Monaco, in Monte Carlo, are loc premiera lucrarii La Valse, de Maurice Ravel
O zi binecuvantata!
ApreciazăApreciază