PAGINA CELOR MICI si A CELOR MARI !

Eu sunt Motanul Incaltat….

Exista un singur copil frumos in lume,iar el apartine fiecarei mame.Un copilas intr-o casa e un izvor de bucurie

Ch.Baudelaire

Copilul este asemenea plantei;are nevoie de soare,de mangaiere si dragoste.

Iulia Hasdeu

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Anunțuri

1.184 de răspunsuri la PAGINA CELOR MICI si A CELOR MARI !

  1. anitanna zice:

    1928 » Mickey Mouse, cunoscutul personaj din desenele animate ale lui Walt Disney, si-a facut pentru prima oara aparitia la „Colony Theatre” din New York, în filmul intitulat „Steamboat Willie”
    Mickey Mouse este un personaj de desene animate creat de către regizorul și desenatorul american Walt Disney și Ub Iwerks în 1820.Wikipedia

    Specie: Șoarece

    Un șoricel îmbrăcat în pantaloni roșii, pantofi mari și galbeni și mănuși albe, Mickey a devenit unul dintre simbolurile cinematografiei și culturii americane.

    În timp ce pare a avea o personalitate modestă și plăcută, el este de fapt un personaj entuziast și determinat și mereu caută aventuri și mister. De asemenea el se autoproclamă ca liderul găștii sale de prieteni. Mickey Mouse este de obicei văzut alături de iubita sa Minnie Mouse, animalul său de companie câinele Pluto, prietenii săi cei mai buni Rățoiul Donald și Goofy, și dușmanul său de moarte Pete.
    sursa:wikipedia

    Creatori: The Walt Disney Company, Ub Iwerks, Walt Disney


    https://anitanna.wordpress.com/2017/11/18/sambata-cu-zambete/comment-page-1/#comment-192624

    Apreciază

  2. anitanna zice:


    Iarna
    de Ion Pillat

    Vin sarbatorile!
    Ti-aduc omatul linistit ce-apasa,
    Cu fulg usure, ca o piatra grea
    Pe tarina, pe suflet si pe casa –
    Si-l las pe geamuri preschimbat in stea.

    De-acum campia va fi foaia noua
    Pe care sanii-nseamna stranii dungi,
    Si-n tine, calatorule, – o sa ploua
    Cu zurgalai, cu amintiri, cu doruri lungi …

    Vine iarna???

    Apreciază

    • anitanna zice:

      STIATI SEMNIFICATIA ACESTORA?

      Colindele de Craciun
      ,,In feerica seara de Craciun sunt emotionante colindele care vestesc nasterea lui Iisus cel trimis de Dumnezeu sa mantuiasca oamenii de pacate, ura, invidia. Colindatorii merg cu colindul din casa in casa, infrunta gerul, zapada, canta cu veselie, cu insufletire si primesc cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc.”

      Sa aveti un CRACIUN DE VIS !

      Apreciază

      • anitanna zice:

        ,,Coroana de brad: isi are originile intr-un obicei precrestin german, ce se celebra in luna Yule (decembrie). Cu timpul acesta s-a raspandit in toata lumea crestina, devenind un simbol al Craciunului.
        Coronita se confectioneaza din ramuri de brad in forma de cerc, la care se adauga patru lumanari, in perioada Adventului (patru duminici la rand pana la Craciun).
        Potrivit traditiei, fiecare dintre acestea are o anumita semnificatie: prima lumanare este inchinata profetilor, a doua orasului Bethleem, iar ultimele doua pastorilor si ingerilor.”

        Apreciază

        • anitanna zice:

          ,,Pomul de Craciun: este nelipsit din casele noastre in timpul sarbatorilor de iarna si reprezinta probabil simbulul principal al Craciunului.

          Dar putini sunt cei care stiu ca bradul de Craciun isi are originile intr-o traditie antica pagana, si anume aceea a busteanului ars.
          Busteanul, semn al fortei si solidaritatii se ardea in fata intregii familii, acest rit simbolizand atat arderea trecutului cat si interpretarea semnelor viitorului. Astfel, scanteii care sareau din bustean reprezentau intoarcerea zilelor lungi, darurile sugerau abundenta, iar cenusa era stransa si imprastiata pe camp pentru a avea o recolta bogata. Toate aceste simboluri le regasim astazi in bradul de Craciun: luminitele si lumanarile sunt de fapt scanteile, globurile si decoratiunile reprezinta speranta de reinnoire, iar beteala aurie si argintie simbolizeaza parul zanelor bune.”

          Vâscul: reprezinta simbolul norocului,si de aceea se spune ca nu ar trebui sa ne lipseasca din case in perioada sarbatorilor, dar mai ales in noaptea de Anul Nou.
          Vâscul european este o specie de vâsc, specia numită inițial astfel și este cunoscută și ca Vâsc comun, pentru a o distinge de alte specii înrudite. Este originară din Europa și sud-vestul Asiei. Wikipedia

          Lumanarile: simbolizeaza lumina pe care a adus-o Nasterea Mantuitorului, si sunt nelipsite in perioada Craciunului, atat in decoratiuni, cat si pe masa sau in brad.
          Prin verticalitatea si blandetea ei, lumanarea este deopotriva intruchiparea nevinovatiei si a curateniei, iar prin ardere ea exprima o viata inchinata pe deplin iubiri unice, fierbinti si eterne.”

          Apreciază

  3. anitanna zice:


    Astazi…VICTOR EFTIMIU …

    Victor Eftimiu a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine aromână, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică. Wikipedia
    Născut: 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania
    Decedat: 27 noiembrie 1972, București
    ……………………………………
    Victor Eftimiu – Mama

    Cât e de drag cuvântul sacru „mamǎ”!
    Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,
    E lângǎ noi, în clipele supreme,
    Din leagǎm pân’ la cea din urmǎ vamǎ.
    Din vesnicii, ca focul unei steme
    Ỉsi fluturǎ a dragostei maramǎ…
    Pǎstreazǎ-i chipu-n auritǎ ramǎ
    si de nimic, nicicând nu te mai teme!
    Ocrotitoare-n oarba vijelie,
    Chiar umbra ei se schimbǎ în fǎclie
    Pe drumul drept menitǎ sǎ te poarte
    Ỉn fata ei, de-a pururi te prosternǎ
    Simbol, duios al patriei, eternǎ,
    Te leagǎnǎ de dincolo de moarte !

    Mos Viscol si Primavara

    Moș Viscol si Primăvara
    de Victor Eftimiu

    Părinții mei erau oameni săraci. Tata era pădurar. Multe s-au mai schimbat de atunci. Nici din pădure n-a mai rămas ce era odată. Într-o zi de iarnă, pe înserate, nu știu ce treabă aveau prin sat, că taica și măicuța plecară de acasă, lăsându-mă singur cu bunica. Eu parcă aveam o presimțire, mi-era frică să nu-i apuce viscolul pe drum. Greu îmi venea să-i văd plecând! Și mi-a ieșit dreptatea! N-apucaseră ei bine să ajungă în vale , că odată s-a pornit vifornița. Nu se mai vedea luminiță. Zăpada cădea din cer parcă o zvârlea cineva cu lopata. Văzduhul era numai răbufneli de vânt și vărtejuri. Tremuram tot. Așa ceva nu mai văzusem. Nici bunica n-apucase așa ceva, cât era dumneaei de bătrână.
    -Cât sunt eu de bătrână , n-am apucat așa ceva! Și doar ne aflam la sfârșitul iernii, nu în toiul ei, în alți ani pe vremea asta mirosea a primăvară!
    Bunica începu să-mi spună basme, doar m-o adormi, doar mi-o trece grija de părinți. Dar mie numai de somn nu-mi ardea. Zic:
    -De ce s-apucară să plece tocmai acum , bunicuțo?
    -Or fi având treabă…Știu ei ce știu!…
    -Cum o să mai vie înapoi pe așa o vreme?
    -Lasă, nu le duce tu grija! O să doarmă la vreo rudă din sat. Și mâine , când se va potoli urgia, ai să-i vezi acasă pe nepusă masă!
    Îmi venea să plâng. Îmi înghițeam lacrimile și sughițurile. Bunica mai punea câte un lemn pe foc, să mă uit cum s-aprinde și trosnește și să-mi treacă spaima. Aș! Eu tot la fereastră alergam. Crivățul se răsucea prin horn. Afară pară fluierau o mie de hornuri. Pe urmă, n-am avut încotro și m-am culcat. Nu puteam să ațipesc. Bunica adormise și se întrecea la sforăit cu viforul. Încet-încet , tot auzind-o cum suflă și sforăie, m-a prins și pe mine somnul. Am început să visez. Mi s-a părut că bate cineva la ușă. Un glas de femeie se tânguia pe afară:
    -Deschide-ți, oameni buni! Deschide-ți că vine să mă ia Moș Viscol!
    Rugămințile eise amestecau cu un clinchet de zurgălăi. Întâi departe, pe urmă tot mai apropiat. Venea Moș Viscol în sanie de gheață, trasă de doi cai de abur înghețat. Iar zurgălăii erau țurțurii care se ciocneau unul de altul.
    Și iar se tânguia glasul de la ușă:
    -Deschideți oameni buni, că dacă nu, am să mă sfârșesc la pragul vostru.
    M-am trezit să-i deschid. A intrat o femeie tânără și frumoasă, cu părul lung de aur, împletit cu flori. Brațele îi erau încărcate cu ramuri verzi.
    -Cine ești?zână dragă, am întrebat-o plin de uimire.
    -Primăvara!îmi răspunse ea. Am văzut bordeiul ăstași am venit să mă adapostesc, să mă ascund! Moș Viscol aleargă după mine, să mă prindă și să mă închidă în peștera lui din minți, să nu mai viu niciodată pe pământ. Rogu-te copilule, arată-mi un ascunziș, până o trece primijdia.
    Am luat-o de mână și am dus-o într-un coșar întunecat, lipit de bordei. N-apucasem bine să ațipesc și mă pomenii că bate cineva la ușă, o zgâlțâie gata să o scoată din țâțâni. Duduia mereu. Un glas gros porunci:
    -Deschide!
    -Cine ești? Ce vrei?
    -Asta nu-i treaba ta! Deschide, că de nu , odată suflu și zboară acoperișul, cu tine cu tot!
    Acoperiul n-a zburat, dar a zburat ușa. M-am pomenit cu Moș Viscol în bordei. Se uita în toate părțile.
    -Unde e?
    -Cine să fie?
    -Știi tu cine!
    -Ba nu știu deloc.
    -Mă, nu te mai preface! Mie-mi miroase a primăvară. Unde ai ascuns-o?
    -Ia lasă-mă-n pace , moșule, că mie somn!
    -Ți-e somn hai? Stai că-ți arăt eu ție acum! O să vie haita mea de lupi, să te-nțelegi cu ei, cu mine văd că nu vrei să te-nțelegi!
    Nu isprăvise vorba bine moșul, că odată auzii niște lătrături.
    Ce-mi văzură ochii?Câțiva lupi se ridicaseră-n două picioare, la ferestruica bordeiului și se uitau la mine cu niște scântei galbene deasupra botului; îmi arătau dinții ascuțiți și cântau:
    “Ham! Ham! Ham! Ia seama bine
    Că va fi amar de tine!
    Pe Moș Viscol să-l asculți
    Că suntem aicea mulți!”
    Lupii se dăduseră jos , apoi începuseră să se arate iar, tot unul câte unul. Cântau , se lăsau la pământ, și altul răsărea la ferastră.
    Întâi, s-a ivit unul mare, cât un urs și cânta așa:
    “Eu sunt lupul cel bătrân
    Cel mai mare, mai hapsân
    Vin din codrul cel adânc,
    Sunt flămând, vreau să mănânc!”
    Pe urmă a venit o lupoaică:
    “Ham! Ham! Ham! Mâncate-ar maica
    Am venit și eu lupoaica
    Vreau să stau lângă focșor!
    Fă-mi și mie un locșor!”
    După lupoaică iacă și n pi de lup:
    “Eu sunt lupul cel mai mic
    Nu sunt mare, sunt pitic,
    Dințișorii mi-au crescut
    Vino-ncoa să te sărut!”
    Pe urmă se ridicau toți laolaltă, își puneau labele pe fereastră, se uitau la mine și cântau:
    -Ham! Ham! Ham! Ia seama bine.
    Văzându-mă în primejdie, Primăvara a ieșit deodată din ascunzătoare.
    -Uite-mă Viscole! Ce poftești?
    -Să vii cu mine în sanie, să te duc în munți, să te ascund în peșteră, să mă lași în pace! De când e lumea lume, te ții de capul meu! N-apuc să mă așez bine pe case și pe câmpii, pe livezi și pe ogoare, și odată mă pomenesc cu tine, cu soarele și cu vântul cald, îmi zvântați zăpada, îmi luați împărăția pământului!
    -Zăpada e făcută să intre în pământ, să topească semințele, să dea omului hrana cea de toate zilele! Îi răspunse Primăvara. Tu le ții pe toate înghețate, drumurile înfundate, apele înlănțuite… Ascultă-le cum gem sub acoperișuri de gheață!
    -Ia auzi vorbă! Râse Moș Viscol. Să poftească soarele să se arate, că odată îl trimit pe fratele meu, Gerilă, să-l înghețe!
    -Nu te mai lăuda atâta ,moșule, îi spuse Primăvara. Ți-a trecut vremea! E rândul meu acum! Nu vezi că abia te-ai apropiat de foc și-ai început să te topești? Da când s-o ivi soarele? Și primăvara, legănând o ramură înflorită în jurul capului moșneagului , spunea un descântec pe care eu nu-l înțelegeam. Dar vraja acelui cântecse simți numaidecât. Pe obrajii lui Moș Viscol începeau să se scurgă broboade de apă.
    -Aoleu, se sperie el, trecându-și mâna pe frunte, pe piept. A-nceput să-mi plouă din barbă! Mi s-a topit barba! Aoleu, am început să mă topesc! M-am topit!
    Și , pe când vorbea, Moș Viscol porni să se moaie, să se moaie, să se prefacă în șiroaie de apă, apoi în aburi care se strecurau pe horn, sus, spre cerul care se însenina. Fereastra se deschise singură și Primăvara se înălță ușor, ca un fluture uriaș și zbură… zbură departe, până nu se mai văzu. Un ciripit de păsărele porni din toate părțile, apele gâlgâiau vesel, iar vântul cald intra pe fereastră și aducea miros de viorele și de cireș înflorit…
    Și m-am deșteptat, m-am frecat la ochi, m-am uitat în jurul meu și am văzut iar bordeiul nostru, focul stins în vatră. Mi-a părut rău că nu mai vedeam Primăvara lângă mine. Tare îmi părea rău ! cât pe-aci să plâng. Afară vifornița se potolise. Bunica se sculase de mult și robotea prin casă încet, ca să nu mă trezească. Mare mi-a fost bucuria când am auzit pe afară glasul drag al părinților, se întorceau din sat veseli, își scuturau opincile de zăpadă și mă strigau pe nume și râdeau.
    Veneau cu traista plină de bunătăți.
    Le-am ieșit înainte bătând din palme și strigând:
    -Bine ai venit, tăticule! Mămico, bine ai venit! Dacă v-ați întors voi acasă, a venit și primăvara!
    Mă luară în brațe și mă sărutară pe amândoi obrajii.
    Parcă nici nu trecuse viscolul prin bordeiul nostru!
    Pe ușa deschisă venea miros de ape dezghețate, de zăpadă topită în soarele argintiu… Adieri calde , încercate de toate miresmele primăverii năvăleau de pretutindeni, în vreme ce răsuna cel dintâi cântec de pițigoi…
    Publicat de Grupa Ghioceii /Google

    Apreciază

    • anitanna zice:


      Crizanteme – Victor Eftimiu
      Din volumul „Poemele singurătăţii“ (1906 – 1912)
      imaginile buchetelor sunt de pe Google!

      Aşteaptă-mă diseară la fereastră
      Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare …
      Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,
      Să-mpodobim iubirea care moare …
      Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme …
      Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
      În viaţa lor e moartea primăverii,
      Cu viaţa lor iubirea ni se curmă …
      Aşteaptă-mă diseară la fereastră
      Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –
      Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme
      Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris …

      Apreciază

  4. Na Blundo zice:

    For most recent information you have to visit internet and on internet I found this web page as a best web site for newest updates.|

    Apreciat de 1 persoană

  5. anitanna zice:

    Va multumesc si bun venit in lumea copiilor mari si mici !
    Chiar daca anii au trecut peste noi …parca din cand in cand simtim nevoia sa fim iarasi copii.. nu-i asa?

    Thank you and welcome to the big and small children’s world!
      Even though the years have passed over us … we seem to feel the need to be kids again. Do not we?
    O zi binecuvantata cu sanatate si multa liniste sufleteasca !

    Apreciază

Bun venit ! Se poate comenta !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s