IN A 45-A ZI DIN AN.


Da, maine e o alta zi!

Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita frumos , cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Acest articol a fost publicat în Raspunde. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la IN A 45-A ZI DIN AN.

  1. anitanna zice:

    Da, maine e o alta zi….
    Spun asta des, asa ca nu ma grabesc sa le fac pe toate cate sunt de facut, cate mi-am propus ori vin fara sa le doresc!
    Asta ca sa nu fiu incurcata, dezamagita sa nu simt povara care creste si intrebarile care se agita in minte…
    Dupa ce trec toate le poti face pe toate si iti dai seama ca lucrurile pe care le socoteai stringente de fapt erau cotidiene, simple, si puteau suferi amanare, in sensul ca nu se intampla nicio nenorocire ori ceva grozav daca le amanai. Pentru ca niste lucruri simple ce le ai de facut iti pot zdrobi sufletul si de ce asa!?
    Poti avea grija de cei care iti sunt aproape si dragi, de cei de care iti pasa, de a face totul pentru a-i multumi, si fara a exagera, deznadajdui,a te stresa agita.. necesar fiind doar schimbarea ritmului vietii, si apoi sa faci doar ce poti cand poti. si numai ce se poate azi…
    Ca vine, cu ajutorul, Domnului, si un maine in care poti continua ori face altcumva!
    Doamne iarta-ne si ne ajuta!

    Apreciază

      • anitanna zice:

        Azi e duminica, zi de suflet, de odihna relaxare iar pentru multi e ziua iubirii si primeam ghiocei ori lalele, florile mele preferate….
        Dimineata am inceput-o cu aprinderea candelei si o rugaciune de multumire precum si urmarirea la tv Trinitas a sfintei slujbe de duminica, a femeii cananence.
        A venit pranzul, parca a-si manca ceva ,am sarit peste mic dejun… incalzesc mancarea, pun in farfurie supa e cu galuste cum ii placea lui si ma asez, ma inchin si instantaneu ochii mi se umplu de lacrimi.. In fata mea, scaunul gol, nu-mi zice nimeni pofta buna, nu-mi zambeste nimeni, nu lauda nimeni supa, galustele…, tacere, liniste,,. durere, parca am un nod in gat,ma ridic si plang, plang…, am sufletul greu, oare pana cand si cat, cand voi accepta ce s-a intamplat cu no!?
        Iertare, nu vreau sa va supar…
        O zi buna, voua!


        Dumnezeu sa – l ierte!

        Apreciază

BUN VENIT IN CAFENEAUA NOASTRA !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.