A FOST…

Publicat pe 22 iunie 2017 de anitanna

A fost ieri,Ziua Mondiala …a SOARELUI !soare-1-2
Sa aveti o viata plina de iubire si lumina…continuu si nu numai ieri… 😛 ci,toata viata !
Suntem in zorii zilei… dara acusi ,acusi soarele va asfinti..timpul trece.. si vom zice: „E deja noapte, s-au schimbat anotimpurile, a încărunțit timpul. Mai ții minte ? Când te iubeam, la ora asta plângeau amurgurile de nebăgare în seamă. Acuma ele râd, nebăgându-mă în seamă.”hrKmulpfPemYt8SmZi9Rvv7vKy693Dq1IByQp43MqS03CUm2MCSIKQ==
Sa aveti o zi de joi binecuvantata cu sanatate,liniste si lumina in sufletele minunate…
Aveti grija,domnitelor frumoase …ca trece timpul… !O săptămână binecuvântată cu iubire si vise implinite ! Razele soarelui să vă mangaie sufletul și inima să vă fie deschisă ….de iubire, pace si armonie!
O zi frumoasa !
Va pup cu drag! ❤ ….190f7-phzer6zqnr8tz6akkgsd80p1eailcw0bohcwccqxik2f_xi9lmtzva253d253d2b252812529

Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita frumos , ca cel care nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze, care nu se roaga si CREDE si nu ajuta pe cel in suferinta....e un nefericit !
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la A FOST…

  1. anitanna zice:
    22 iunie 2017 la 07:09

    Buna dimineata la o cafea…

    …..va ofer cateva ganduri…
    Vinovatia are miros de esec. Fie am gresit fata de noi insine, fie fata de altii, intotdeauna apare ca un nod in gat, ca o gheara ce ne cuprinde inima, pentru a ne avertiza ca am trecut pe rosu. Voit sau luati prin surprindere.

    Trecem prin viata dorind sa facem bine, sa placem, sa iubim si sa fim iubiti, dar adevarul este ca, in acelasi timp facem si foarte mult rau. Pentru ca intodeauna, oricat de atenti vom fi, oricat ne-am dori sa nu se intample, vom zdrobi inimi sub pasii nostri. Este inevitabil. Nu putem multumi pe toata lumea. Uneori, gestul care ii va oferi o bucurie cuiva, il va rani pe altul. Involuntar. Istoria este presarata cu morminte ale victimelor colaterale. E ca atunci cand iubim o persoana, noi fiind iubiti, la randul nostru, de alta. Cea de-a treia persoana va suferi, desi nici nu ne-a trecut prin cap ca iubirea noastra va provoca suferinta. De fapt, ce-am putea face? Inima alege pe cine sa iubeasca, fara sa ii pese de nimic.
    Alteori ne simtim vinovati fata de noi, atunci cand renuntam, cand ne tradam principiile, cand uitam cine suntem si alegem, pe moment, o scurtatura. In timp, alegand scurtatura dupa scurtatura, vom realiza ca suntem departe de ceea ce am vrut de fapt. Si ca, alegand sa “scurtam” drumul, ne-am “scurtat” si viata. Am pierdut multe pe drum.
    Cateodata facem rau constienti de asta. Egoismul iese la suprafata si, desi stim ca vom crea suferinta, nu ne putem abtine sa nu ne satisfacem dorintele. Uneori e rautate pura. Alteori este ceva mai presus de puterea noastra de control. O facem o data… de doua ori…Insistam. La inceput vinovatia ne va taia respiratia la fiecare pas gresit pe care stim ca il facem. Cu cat o vom face mai des insa, sentimentul de vinovatie se va dizolva. Va dispare. In acel moment, ne pierdem si contiinta.
    In final, trebuie sa ne obisnuim cu sentimentul de vina. Face si el parte din fiinta noastra. Cateodata vom putea sa indreptam lucrurile, cateodata va fi imposibil. Si oricat am vrea, nu vom putea face nimic. Bine, putem spune: “Imi pare rau!” Cateodata chiar o vom crede. Si tot cateodata, vom fi absolviti de vina. Insa cel mai important este sa ne putem ierta noi. Si de ce n-am face-o? Insusi Dumnezeu ne-a iertat de mult, pe o cruce de lemn.
    Iertam, ne iertam si mergem mai departe. In fond, e drum cu sens unic.
    Bibi M,Hi5

    Apreciat de 1 persoană

  2. anitanna zice:
    22 iunie 2017 la 07:15

    Versurile apartin lui Dorin Liviu (Chubby) Zaharia „un personaj straniu din mitologia Bucurestilor, complet inclasabil. Muzician, compozitor, rocker, hippie, poet, eseist, filozof autodidact, un creator de surprinzatoare ispravi culturale, stins din viata la 43 de ani (1944-1987).” dupa cum il descrie prietenul lui, Andrei Oișteanu, președintele Asociației Române de Istorie a Religiilor.
    Dorin Liviu Zaharia a fost solistul formatiei Olympic` 64 si a compus, alaturi de Dan Andrei Aldea (Sfinx), muzica pentru filmul „Nunta de piatră” al debutanţilor, pe atunci, Dan Piţa şi Mircea Veroiu.

    Sunt curat la trup curat la suflet
    Vreau sa-i înteleg si sa iubesc
    Nu conteaza cât de lung am parul
    Important e cât de mult gândesc.
    Simt în trup pletosii daci, comati
    Firea mea e saltul omenesc
    Nu conteaza cât de lung am parul
    Important e cât si cum gândesc.

    R: Lume, lume, soro lume
    De ce esti prea rea de gura?
    De ce ne privesti cu ura?
    Vinovatii fara vina
    Cer sa se faca lumina.

    Vreau sa-înalt castele de gândire

    Vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc
    Nu conteaza cât de lung am parul
    Mai presus e cât si cum gândesc.
    Nu e loc de noi în lumea voastra
    Nu-s din noi acei ce ne muncesc
    Si tin cont de cât de lung am parul
    Nu de cum si cât de mult gândesc.


    Hei, voi neatenti la soarta noastra
    Hei, noi ce ne credeti pui de drac
    Gândurile voastre sunt si ale noastre
    Gusturïle însa nu ne plac.

    Apreciat de 1 persoană

    • anitanna zice:
      22 iunie 2017 la 08:12

      Iertare Iertare! Sunt ca orice omM-am îndoit de-a ta putere,Am râs de sfintele mistereCe sunt în fiecare-atom…Iertare! Sunt ca orice om.Sunt ticălosul peste careDacă se lasă o-ntristareDe toţi se crede prigonit,Sunt om ca orice om — iertare… Alexandru  Macedonski

      Apreciat de 1 persoană

  4. Ileana zice:
    22 iunie 2017 la 22:11

    Buna seara. O seara frumoasa draga mea, pupici!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mary zice:
    22 iunie 2017 la 23:31

    Sa sarbatorim si astazi Soarele.
    Romanța Soarelui–Ion Minulescu
    „Răsar,
    Mă-nalţ,
    Cobor
    Şi-apoi dispar,
    Şi-apusul meu e totuşi răsărit…
    Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar –
    Portret unic şi veşnic, expus în infinit.
    Cu magica-mi baghetă uriaşe –
    Stăpâna hotărârilor eterne –
    Deştept măturătorii albelor oraşe
    Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne…
    Dau fluviilor graţii de reptile,
    Dau mărilor priviri fosforescente,
    Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,
    Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.
    Dau fructe noi smochinilor uscaţi,
    Dau bronzului figură omenească,
    Iar Regilor –
    Pe socluri de marmură-nşiraţi –
    Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.
    Iar când cobor,
    Când calda-nfiorare
    Se zbate-n cupa recelui repaos,
    Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare
    Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!”

    Apreciat de 1 persoană

  6. Pamella Batimon zice:
    18 decembrie 2017 la 01:07

    Hey, I think your blog might be having browser compatibility issues. When I look at your blog site in Opera, it looks fine but when opening in Internet Explorer, it has some overlapping. I just wanted to give you a quick heads up! Other then that, superb blog!|

    Apreciat de 1 persoană

  7. Marty Imm zice:
    20 decembrie 2017 la 18:52

    Very descriptive post, I liked that bit. Will there be a part 2?|

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise.