SUFLET SI LUMINA !

8597„Problema cruciala a lumii nu e Economia, ci Credinta. Lumea occidentala o ignora, desi Credinta e singura care detine Raspunsul la toate problemele. Dar cu conditie , credinta omului in Dumnezeu sa fie tot atat de mare precum a fost si credinta comunismului in om”. Whittaker Chambers16ge3uq

…Si iata; Eu cu voi sunt in toate zilele,pana la Sfarsitul veacului.Amin.

( In.28,20}

Doamne,DUMNEZEULE,iarta-ma,pentru ce trebuia sa spun si nu am spus,pentru tot ce trebuia sa fac si nu am facut,pentru tot ce trebuia sa iubesc si nu am iubit.

Apara-mi te rog ,familia,caci restul nu e decat praf si vant.

Avem nevoie sa-L gasim pe Dumnezeu, iar El nu poate fi gasit in zgomot si neliniste. Dumnezeu este prieten cu linistea. Priviti cum natura – copacii, florile, iarba – cresc in liniste; stelele, luna si soarele, cum se misca in liniste… Avem nevoie de liniste ca sa putem atinge suflete.u9ouz8117hj (1)

Maica Teresa

MAMA,DUMNEZEU SA TE IERTE SI ODIHNEASCA IN LINISTE SI PACE !

 

LA MULTI ANI,2019 !

 

Reclame

5.670 de răspunsuri la SUFLET SI LUMINA !

  1. anitanna zice:

    „Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare.”
    Sigmund Freud


    Astazi in calendar:
    2019
    Inaltarea Sfintei Cruci (sarbatoare orotoxa)
    Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii crucii lui Isus. Atât în calendarul bizantin, cât și în cel latin această sărbătoare se ține pe data de 14 septembrie.
    Wikipedia
    Post


    2019
    Înaltarea Sfintei Cruci (sarbatoare greco catolica)
    2018
    Inaltarea Sfintei Cruci (sarbatoare romano catolica)
    2019
    Ziua Muntelui – marcheaza data traditionala a incheierii pasunatului anual in Carpatii Romanie
    Bun gasit!

    </div?

    Apreciază

  2. anitanna zice:

    Rugăciunile serii :
    Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

    Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

    Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

    Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

    Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

    Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

    Apreciază

  3. anitanna zice:

    „Dacă adevărul ar avea umbră, i-am spune Om. Dacă ar avea urmă, i-am spune Călătorie. Dacă ar avea aripi, i-am spune Speranţă. Dacă l-am şti dinainte, i-am spune Destin .”
    ~Ionuţ Caragea~


    Asa arata fereastra mea in aceasta zi de toamna…cu verde intens… ca si vara de altfel! Nicmic schimbat care sa prevesteasca venirea toamnei… soare,cald,tril de pasari,liniste si multa verdeata! Asta-i viata !

    Îngerii înţelepciunii

    Idee-forţă: „Înţelepciunea care izvorăşte din profunzimea experienţelor mele mă înalţă.”
    Simbolism: Aceşti îngeri sunt reprezentaţi păzind porţile Paradisului, cu ochiul simbolic care radiază fascicule de lumină atotcunoscătoare. Aceşti îngeri nu îi lasă să pătrundă în Paradis pe cei care nu şi-au revelat propria natură divină. Lumânarea simbolizează flacăra înţelepciunii, fără de care nu putem savura bucuriile paradisiace.
    Funcţia angelică: să aducă înţelepciunea în viaţa noastră
    Darurile spirituale pe care ni le oferă: ne ajută să devenim receptivi faţă de înţelepciunea divină, să descoperim înţelepciunea în propria noastră viaţă, să căutăm înţelepciunea în toate experienţele noastre.
    Aceşti soli angelici străjuiesc porţile Paradisului, veghind cu ochiul treaz al atotcunoaşterii. Ei lasă să treacă în lumile celeste acele fiinţe care şi-au revelat adevărata natură, Sinele divin. Poartă în mână o lumânare, simbol al omniscienţei divine.
    Aceşti îngeri ne ajută să devenim înţelepţi. Înţelepciunea presupune, deopotrivă, o concepţie generală, întemeiată pe intuiţie, asupra lumii, a omului şi asupra realităţii existenţei lui Dumnezeu. Ea implică, de asemenea, o recunoaştere a valorilor morale: binele divin, adevărul ultim, puritatea, dragostea, respectul pentru sine şi pentru oameni, iubirea necondiţionată de Dumnezeu.
    Înţelepciunea este o comoară de cunoaştere profundă, autocontrol deplin, Steaua polară care ne călăuzeşte permanent după principiile divine. Prin meditaţia asupra propriilor experienţe de viaţă, deschidem în fiinţa noastră această comoară care ne ajută să păstrăm calea dreaptă către Dumnezeu. Textele sacre afirmă că înţelepciunea preţuieşte cu mult mai mult decât aurul; fără ea nu putem izbândi în faţa forţelor întunecate ce ne supun la teste şi încercări.
    Îi rugăm pe îngerii înţelepciunii să ne reveleze sensul tainic al experienţelor noastre de viaţă, adevărata natură a lucrurilor.
    sursa:net

    Sa aveti o sfanta zi de sfanta DUMINICA cu binecuvantari de sanatate,liniste si pace sufleteasca si fie ca SFANTA CRUCE sa va pazeasca si ocroteasca mereu cu PUTEREA SA !
    Doamne ajuta-ne !

    Apreciază

  4. anitanna zice:


    E zi de marti,in mult roz in cafenea..e liniste,tril si 16 grade !
    E…toamna,dragilor !
    Si parca nicicand nu a fost atat de frumoasa…de calda si insorita !
    „Toamna este un sentiment, toamna nu este un anotimp. Este sentimentul acela nedesluşit al scurgerii timpului fără să-ţi pese, al abandonului ca ultimă formă de frondă, de libertate, de răzvrătire, în cele din urmă.”
    definiţie de Marius Tucă în Astenii de buzunar
    Astazi in caklendar:
    Sf.Mc.Sofia si fiicele sale:Pistis,Elpis si Agapi.Suntem in a 260-a zi din an;
    Au mai ramas 105 zile in calendar.
    Soarele a rasarit la orele 6:55 si va apune la orele 19:24.;
    Suntem in a 38-a saptamana din acest an…


    Apreciază

  5. anitanna zice:

    Buna dimineata,bun venit,chiar de o faceti in tacere din umbra 😕
    In aceasta dimineata,splendida zi de toamna..la mine sunt doar 16 grade..… va urez o toamna perfecta cu ganduri dragi , caldura,pace si liniste in suflete!
    Sa fiti iubite,i !


    „Nu este nevoie să ştii unde mergi. Nu este nevoie să ştii de ce mergi.
    Tot ceea ce e nevoie să ştii este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci
    acest lucru, nu poţi greşi.”
    OSHO

    sursa imaginilor,Google
    video preluat de pe You Tube.
    Obisnuim sa credem ca viata este infinita si ca va exista un maine ca sa ne indeplinim visele ,sa imbratisam,sa spunem te iubesc, dar e posibil ca maine sa nu mai vina niciodata asa ca sa ne bucuram de clipa !
    Doamne,iti multumim si pentru ziua aceasta!
    Sa fiti iubiti(e) !

    Apreciază

  6. anitanna zice:

    Astazi in calendarul ortodox:
    Sf Mc.Sofia si fiicele dale:Pistis,Elpis si Agapi

    La multi ai celor care purtati numele Sfintei SOFIA !
    Viata indelungata in sanatate si multe bucurii.
    Pe timpul împărăţiei lui Adrian (117-138), împăratul rău-credincios al romanilor, era în Roma o văduvă de neam italian, anume Sofia, al cărei nume se tâlcuieşte „înţelepciune”. Aceasta, după numele său, petrecea viaţa în credinţă creştinească, cu înţelepciune; o astfel de înţelepciune o lăuda apostolul Iacov zicând: „Înţelepciunea cea de sus întâi era curată, apoi paşnică, blândă, bineplăcută, plină de milă şi de roade bune” (3,17). Această înţeleaptă Sofia, când trăia in însoţire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuţi evanghelice: pe cea dintâi a numit-o Pistis (Credinţă), pe a doua Elpis (Nadejdea), pe a treia Agapi (Dragostea). Că ce altceva avea să nască înţelepciunea cea creştinească, dacă nu bunătăţile cele plăcute lui Dumnezeu? Dar, după naşterea acestor trei fiice a rămas văduvă în curând, şi vieţuia cu dreapta credinţă, plăcând lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu postul şi cu milostenia înconjurată de cele trei fiice ale sale. Pe acestea le creştea într-o astfel de învăţătură, pe care ar fi putut să le-o dea numai o mamă aşa înţeleaptă, ca purtand numele bunătăţilor celor mari evanghelişti, nu trebuia mai mult decât să le deprindă pe fiecare din ele cu practica virtuţii al cărei nume il purta, ceea ce s-a şi făcut. Crescând ele cu anii, creşteau într-însele şi bunătăţile; şi au învăţat bine cărţile proorocilor şi ale apostolilor, s-au deprins la cuvintele învăţăturilor şi se nevoiau la citire, la rugăciune şi la osteneli casnice, supunându-se sfintei, de Dumnezeu înţeleptitei lor mame, sporind şi înaintând de la o faptă bună la alta şi mai bună şi se suiau din ce în ce mai sus pe treptele scării morale.
    Atunci, toţi şi-au întors ochii spre dânsele pentru frumuseţile lor cele prea mari şi pentru acea bună înţelegere desăvârşită, că străbătuse vestea prin tot Imperiul Roman de frumuseţea lor ceea ce covârşea, izvorând din înţelepciune. Auzind despre aceasta, Antioh eparhul dorea să le vadă pe ele şi, văzându-le, s-a înştiinţat că sunt creştine, pentru că nu-şi tăinuiau credinţa lor cea în Hristos şi nu se îndoiau în nadejdea lor cea spre Hristos şi nici nu-şi împuţinau dragostea lor cea spre Hristos, ba încă mai luminos măreau înaintea tuturor pe Hristos, iar de idolii cei de Dumnezeu uraţi se îngreţoşau. Acestea toate le-a spus Antioh împăratului Aelius Adrian, iar el îndată a trimis slugile ca să le cheme pe ele la sine. Deci, mergând slugile la casa Sofiei, au aflat pe maica îndeletnicindu-se cu învăţătura fiicelor sale; şi o chemară pe ea cu fiicele la împărat. Iar ele, cunoscând pricina chemarii lor, toate se aşezară la rugaciune, zicând: „Tu, atotputernice Dumnezeule, rânduieşte pentru noi după sfânta voia Ta şi nu ne lăsa pe noi, ci ne dă nouă ajutorul Tău cel sfânt, ca sa nu se înfricoşeze inima noastră de prigonitorul cel mândru, să nu ne temem de muncile lui cele înfricoşate, să nu ne spăimântăm de moartea cea amară şi să nu ne rupă pe noi cu nimic de la Tine, Dumnezeul nostru!” Şi după rugăciune, închinându-se lui Dumnezeu, au ieşit toate patru, maica cu fiicele, luându-se de mâini ca o cunună împletită. Şi mergeau, căutând adeseori spre cer, cu suspinuri şi cu rugăciunea în taină, încredinţându-se la ajutorul Celuia ce a poruncit „să nu ne temem de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă”.
    Apoi, ajungând la palatele împărăteşti, s-au însemnat cu semnul crucii zicând: „Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău cel sfânt”. Şi au stat înaintea îm-păratului celui ce şedea pe scaun în mândria sa, pe care văzându-l, i-au dat cinstea cea cuviincioasă. Şi şedeau ca şi cum erau chemate la un ospăţ; au venit cu bucurie pentru Domnul lor la cercetare, fără nici o temere, cu feţele luminoase, cu inimi îmbărbătate şi cu ochii veseli privind spre toţi. Văzând împăratul feţele lor cinstite, luminate şi neînfricoşate, a întrebat pe maică de neam, de nume şi de credinţă. Iar ea, înţeleaptă fiind, cu pricepere răspundea, încât toţi cei ce auzeau se mirau de o înţelepciune ca aceea a ei. Pomenind puţin de neamul şi de numele său a început a grăi pentru Acela pe „al cărui neam cine-l va spune” se va mântui şi la al cărui nume toţi sunt datori să se închine. Şi mărturisea credinţa sa cea în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi roabă se numea Aceluia şi în numele Lui se lăuda. „Acesta – zicea – îmi este numele cel cinstit, în care mă laud că sunt creştină”. Încă a spus că şi pe fiicele sale lui Hristos le-a logodit, că curăţia lor neîntinată să o păzească nestricăciosul Mire, Fiului lui Dumnezeu. Văzând împăratul pe această femeie înţeleaptă, şi nevrând atunci ca să zăboveasca cu dânsa la vorbă multă şi să facă judecată, a amânat-o pe alta dată, iar acum, deocamdată, le trimise pe catesipatru la o femeie de neam bun, anume Palladia, încredinţându-i-le ca să le păzească şi a treia zi să le aducă pe ele la judecată.
    Atunci maica, petrecând în casa Palladiei şi având vreme de ajuns pentru învăţătura fiicelor sale, le încuraja pe ele ziua şi noaptea şi învăţându-le cu cuvinte de Dumnezeu insuflate, le zicea: „Fiicele mele iubite! Acum este vremea nevoinţei voastre, acum a sosit ziua ca sa vă faceţi mirese Mirelui vostru Celui fără de moarte, ca după numele vostru să vă arătaţi către dânsul credinţa voastră cea tare, nădejdea cea neîndoită şi dragostea cea nefăţarnică, care niciodată nu cade! Acum a venit ceasul veseliei voastre, ca să vă încununaţi prin cununa mucenicească cu preaiubit Mirele vostru şi cu dânsul in cămara Lui prea luminoasă să intraţi, in glas de bucurie. Fiicele mele, să nu vă cruţaţi trupurile voastre cele tinere pentru cinstea lui Hristos, să nu jeliţi floarea tinereţelor voastre celor frumoase, pentru cel mai frumos ca podoabă şi decât fiii omeneşti, nici să vă mâhniti de lipsirea vieţii acesteia vremelnice, pentru viaţa cea veşnică. Pentru că nepreţuitul vostru Mire ceresc, Iisus Hristos, este sănătate veşnică, frumuseţe negrăită şi viaţă fără de moarte. Şi când trupurile voastre pentru dânsul vor fi chinuite spre moarte, el le va îmbrăca pe ele în nestricăciune şi rănile de pe trupurile voastre le va lumina ca stelele cerului. Când frumuseţile voastre vor fi luate prin chinurile îndurate pentru Dânsul, El vă va înfrumuseţa pe voi cu cereasca frumuseţe pe care ochiul n-a văzut-o. Iar când vremelnica voastră viaţă o veţi pierde, punându-vă sufletele voastre pentru Domnul vostru, apoi El viaţa cea fără de sfârşit vă va dărui vouă, în care vă va mari pe voi în veci înaintea Tatălui său cel ceresc şi înaintea sfinţilor Lui îngeri şi de toate cereştile duhuri vă veţi numi mirese şi mărturisitoare ale lui Hristos; pe voi vă vor lăuda toţi cuvioşii, de voi se vor veseli înţeleptele fecioare şi vă vor primi în ceata lor.

    Dulcele mele fiice! Să nu vă mlădiaţi a fi amăgite de înşelăciunile vrăjmaşului, pentru că, precum mi se pare, mult vrea să vă îmbuneze pe voi împăratul şi să vă făgăduiască mari daruri şi să vă pună înainte mărire, bogăţii, cinste şi toată frumuseţea şi dulceaţa lumii acesteia stricăcioase şi deşarte. Să nu iubiţi nimic dintr-acestea, că toate se sting ca fumul, ca praful de vânt se spulberă, ca floarea şi ca verdeaţa ierbii se vestejesc şi în ţărână se sălăşluiesc. Nici să vă înfricoşaţi când veţi vedea cumplitele chinuri, pentru că puţin pătimind şi pe vrăjmaşul biruindu-l, în veci veţi dănţui. Şi cred Dumnezeului meu Iisus Hristos că nu vă va lăsa pe voi, cele ce pentru Dânsul pătimiţi, Cel ce a zis: „De va şi uita femeia pe fiii pântecelui său, dar Eu nu vă voi uita pe voi”. Ci nedepărtat va fi de voi întru toate chinurile voastre, privind nevoinţele voastre, în slăbiciunea voastră şi împletindu-vă cununa răsplătirii voastre. O, fiicele mele cele bune! Gândiţi-va la durerile mele pe care le-am avut la naşterea voastră. Aduceţi-vă aminte de ostenelile mele pe care în vremea prunciei le-am suferit la creşterea voastră. Aduceţi-vă aminte şi de bunătăţile mele, cu câtă dragoste v-am învăţat pe voi frică de Dumnezeu şi să mângâiaţi bătrâneţele mamei voastre prin acea statornică şi bărbătească mărturisire a voastră a lui Hristos. Pentru ca aceasta îmi va fi mie veselie, bucurie, cinste şi laudă între toţi credincioşii, când mă voi învrednici să mă numesc mamă de muceniţe, când vă voi vedea pe voi ca viteze răbdaţi pentru Hristos şi, mărturisind cu îndrăzneală numele cel sfânt al Lui, pentru dânsul muriţi. Atunci se va mări sufletul meu şi, bucurându-se duhul meu, se vor întări bătrâneţele mele. Atunci imi veţi fi mie adevărate fiice când, învăţăturile mamei voastre ascultându-le, veţi suferi pentru Domnul nostru până la sânge şi veţi muri pentru dânsul cu osârdie”.
    O învăţătură ca aceasta a mamei lor ascultând-o fiicele cu umilinţă, li se înfierbântă inima şi se bucurau cu sufletul, aşteptând vremea muceniciei ca ceasul cel de nuntă. Pentru că ramuri fiind ale rădăcinii celei sfinte, cu tot sufletul doreau acelea aceasta, la care le povăţuia pe ele înţeleapta lor mama, Sofia. Şi pecetluindu-se cuvintele ei în inimile lor, se împodobeau, ca la o camară, la nevoinţa mucenicească şi, îngrădindu-se cu credinţă, se întăreau cu nădejde, aprinzând întrânsele focul dragostei către Domnul. Şi una pe alta încurajindu-se, făgăduiau mamei lor ca toate cuvintele ei cele folositoare de suflet să le pună la lucru, cu ajutorul lui Hristos.
    Sosind a treia zi, au fost duse la judecata înaintea păgânului împărat. Iar el, socotind că fecioarele fiind tinere, vor asculta lesne cuvintele lui cele înşelătoare, a început a grăi către dânsele aşa: „Eu, fiicelor, văzând frumuseţea voastră şi cruţand tinereţele voastre, vă învăţ pe voi părinteşte să vă închinaţi zeilor celor ce stăpânesc lumea. Şi de mă veţi asculta pe mine şi de veţi îndeplini această poruncă, apoi fiice ale mele vă voi numi pe voi, voi chema eparhii şi ighemonii şi pe toţi sfetnicii mei şi înaintea lor vă voi face pe voi fiice ale mele şi de către toţi veţi fi cinstite şi lăudate. Iar de nu mă veţi asculta şi de nu vă veţi supune poruncii mele, apoi în multe rele veţi cădea şi veţi duce în primejdie bătrâneţele mamei voastre şi voi înşivă veţi pieri în aceă vreme, în care aţi putea să vă veseliţi, petrecând in desfătări, în bunătăţi şi în bucuriile lumii acesteia. Că eu vă voi pierde pe voi cu rău şi mădularele voastre, sfărâmându-le, le voi arunca spre mâncare câinilor şi veţi fi defaimate de toţi. Drept aceea, ascultaţi-mă pe mine, ca să vă fie vouă bine, că vă iubesc pe voi şi n-aş vrea ca să vă pierd frumuseţea voastra şi să vă lipsesc pe voi de viaţa aceasta, ci fiice ale mele vreau să vă am pe voi”.
    Deci, au răspuns sfintele fecioare, toate, cu o gură, zicând: „Noi, tată avem pe Dumnezeul ceresc care se îngrijeşte de viaţa noastră şi miluieşte sufletele noastre. De Acela vrem să fim iubite şi ale Aceluia adevărate fiice căutam să ne numim şi Aceluia închinându-ne şi păzind poruncile Lui, spre idolii voştri scuipăm, iar de îngrozirile tale nu ne temem. De aceea şi dorim să pătimim şi să răbdăm muncile cele amare pentru cel dulce Iisus Hristos, Dumnezeul nostru”.
    Auzind împăratul un răspuns ca acesta, a întrebat pe mama, Sofia, de numele şi de anii lor, iar ea a zis: „Cea dintâi fiică a mea se numeşte Pistis şi are doisprezece ani; a doua, Elpida, are zece ani; iar a treia fiică se numeşte Agapi şi este de nouă ani”. Şi se miră împăratul de acea vitejie a sufletului ce în puâini ani agonisiseră şi de răspunsul dat cu pricepere şi îndrăzneală. Apoi, a inceput pe câte una, pe rând, a le sili la păgânătatea sa. Întai, pe cea mai mare soră, Pistis, o silea zicându-i: „Jertfeşte marii zeiţe Artemida!” Iar ea n-a vrut. Atunci a poruncit împăratul să o dezbrace pe ea şi să o bată tare. Iar chinuitorii bătând-o fără de milă, îi ziceau: „Jertfeşte marii zeiţe Artemida!”. Dar ea răbda ca şi cum nici n-ar fi fost trupul ei. Iar chinuitorii, nesporind nimic cu bătaia, i-au tăiat fragedul ei piept şi in loc de sânge a curs lapte din răni, şi toţi cei ce priveau la chinuirea ei se mirau de răbdarea şi de minunea aceasta, cum curgea din răni lapte, iar nu sânge. Şi clătinând cu capetele, osândeau în taină nerozia şi răutatea împăratului, zicând: „Ce a greşit această frumoasă fecioară de pătimeşte aşa! O, vai de nebunia împăratului şi de cruzimea lui cea de fiară, care mănâncă fără de omenie nu numai pe oamenii cei bătrâni, dar şi pe copiii cei tineri!”. După aceasta, chinuitorii aduseră un grătar de fier şi-l puseră pe un foc mare, şi grătarul s-a înroşit îndată ca un cărbune aprins, încât scăpară scântei; pe acela o puseră pe sfânta fecioară Pistis care, după ce a stat două ceasuri pe el şi rugându-se către Domnul sau, nu s-a ars deloc, aşa incât toţi se mirau. O aruncară apoi într-o căldare care sta pe foc plină de smoală amestecată cu untdelemn şi foarte fiartă; si nici acolo nu s-a vătămat, ci ca în apa rece şezând, cânta lui Dumnezeu.
    Iar prigonitorul, neştiind ce să mai facă cu dânsa ca să o poată abate de la credinţa în Hristos, a hotarât asupra ei judecata de sabie de care auzind sfânta Pistis s-a umplut de bucurie şi a zis catre mama sa: „Roagă-te pentru mine maica mea, ca să-mi săvârşesc alergarea mea şi, trecând la marginea cea dorită, să văd pe Domnul şi Mântuitorul meu Cel iubit şi să mă îndulcesc de vederea Lui cea dumnezeiască”. Iar către surori a zis: „Iubitele mele surori! Stiţi cui ne-am făgăduit şi cui ne-am făcut mirese! Stiţi ca însemnăte suntem prin Sfânta Cruce a Domnului nostru spre veşnica Lui slujbă. Deci, să răbdăm până in sfârşit. De o mamă suntem născute, una ne-a hrănit şi ne-a învăţat, deci unul şi acelaşi sfârşit să primim, o voie să avem, ca unele care într-adevăr am ieşit din unul şi acelaşi pântece. Iată eu vă voi fi vouă pildă, ca amandouă după mine să veniţi la Mirele nostru cela ce la Sine ne chiamă pe noi”. Acestea zicându-le a sărutat pe mama sa, asijderea şi cu surorile, îmbrăţişindu-se s-au sărutat şi a plecat să se pună sub sabie.
    Iar mama nu s-a mâhnit pentru fiica sa, căci atât mâhnirea inimii, cât şi durerea maicii cea pentru fii a fost biruită întrânsa de dragostea cea către Dumnezeu. Şi numai de aceea ofta şi se îngrijea că nu cumva vreuna din fiicele sale, înfricoşindu-se de munca, să se lepede de Domnul tuturor şi zicea către Pistis: „Eu, fiica mea, te-am născut pe tine şi pentru tine am răbdat dureri. Pe acestea tu numai atunci mi le răsplăteşti mie bine, când vei muri întru mărturisirile lui Hristos, şi-ţi vei vărsa sângele tău pe care din pântecele meu l-ai luat pentru Hristos. Drept aceea să mergi la dânsul, iubita mea fiică, şi cu sângele tău, roşindu-te, ca îmbrăcată fiind cu o haină mohorâtă să te arăţi frumoasa ochilor Mirelui tău şi pe mine, mama ta cea săracă, înaintea Lui să mă pomeneşti şi pentru surorile tale roagă-te Lui, ca să le întărească şi pe ele întru aceeaşi răbdare pe care tu o ai”.
    Şi tăiara cinstitul cap al Sfintei Pistis. Iar mama a luat mult pătimitorul ei trup şi, sărutându-l pe el, se bucură şi slăvea pe Hristos Dumnezeu, Cel ce a primit pe fiica ei Pistis în cămara cea ce-rească.
    Iar păgânul împărat a adus de faţă pe cealaltă soră, pe sfanta fecioară Elpida, şi a zis către dânsa: „Fiică bună, rogu-mă ţie, ascultă sfatul meu, că te sfătuiesc ca un tată, iubindu-te pe tine: în-chină-te Artemidei celei mari. Ai văzut muncile cele ale surorii tale celei mari şi ai privit la moartea ei cea amară; deci, să nu vrei şi tu să pătimeşti la fel. Să mă crezi pe mine fiică, că îmi este jale de tinereţile tale şi aş dori să te am pe tine fiică, de te-ai supune poruncii mele”. Iar Sfânta Elpida a răspuns: „Au doar, împărate, nu sunt sora aceleia pe care au ucis-o? Doar nu din aceeaşi mamă m-am născut? Doar nu cu acelaşi lapte m-am hrănit şi acelaşi botez am avut pe care l-a avut şi sora mea cea sfântă? Împreună cu dânsa am crescut şi din aceleaşi cărţi şi aceeaşi învăţătură a mamei m-am învăţat a cunoaşte pe Unul Dumnezeu şi Domnul nostru Iisus Hristos şi intru dânsul a crede şi Lui Unuia a mă închina. Deci, să nu nădăjduieşti, împărate, că eu n-aş cugeta, n-aş gândi sau n-aş vrea a merge pe aceeaşi cale pe care a plecat sora mea Pistis, la care sunt gata; ci numai nu zăbovi mult ostenindu-te cu cuvintele şi începe însuţi lucrul şi vei vedea că tot acelaşi este gândul meu ca şi acela al surorei mele celei mai dinainte”.
    Auzind împăratul un raspuns ca acesta a dat-o pe ea la chinuri şi dezbrăcând-o pe ea slujitorii ca şi pe Pistis, au bătut-o fără milă, mult, încât s-au ostenit bătând-o. Iar ea tăcea ca şi cum n-ar fi simţit durerile, fără numai privea spre fericita maica sa Sofia, care sta tot acolo, şi, cu vitejie spre pătimirea fiicei sale privind, cu tărie ruga pe Dumnezeu ca să dea fiicei sale răbdare multă. Apoi, după porunca împăratului celui fără de lege, o aruncară în foc, în care, ca şi cei trei tineri, nearsă fiind, lăuda pe Dumnezeu. După aceasta o spânzurară şi cu unghii de fier au strujit-o. Iar căzându-i carnea şi sângele curgând ca pârăul din rănele ei ieşea oarecare minunată bună mirosire, şi zimbea cu faţa luminoasă şi cu darul Sfântului Duh strălucind şi batjocorind pe chinuitor ca pe o copiliţă mică cum e ea nu putea să o biruiască, zicea: „Cu ajutorul lui Hristos, nu numai nu bag în seamă chinul, dar mai ales îmi place întru el, ca într-o dulceaţă a raiului, ca dulce îmi este pentru Domnul meu. Iar pe tine chinuitorule, te aşteaptă munca cea fără de sfârşit cu diavolii, în gheena focului pe care în loc de Dumnezeu îi ai ţie”. Cu aceste cuvinte întărâtându-se mai mult chinuitorul, a poruncit să gătească o căldare plină cu smoală amestecată cu seu şi dedesubt să-i dea foc, ca în căldura cea fiartă să o arunce pe sfânta; fierbând căldarea, când era să arunce pe sfânta întrânsa, îndata căldarea s-a topit ca ceara şi s-a vărsat smoala ce clocotea întrânsa şi seul cel fierbinte şi au ars pe toţi cei ce stau împrejur, căci atâta putere făcătoare de minuni a lui Dumnezeu era întru Sfânta Elpida.
    Dar prigonitorul văzând toate acestea, n-a vrut să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pentru că inima lui a întunecat-o diavolescul întunerec şi rătăcirea pierzătoare şi se ruşina văzându-se batjocorit de o copiliţă aşa mică. Apoi, nevrând ca să rabde mai mult ruşinea aceea, a osândit-o pe ea la tăiere. Fecioara, auzând de sfârşitul său, a alergat cu bucurie la mama sa, zicând: „Fii liniştită, mama mea! Să fii sănătoasă şi să pomeneşti pe fiica ta”. Iar mama, cuprinzând-o pe ea, o sărută, zicându-i: „Fiica mea, Elpida, binecuvântată eşti tu de Domnul Dumnezeu Cel de sus, spre care nădăjduieşti şi sângele tău pentru Dânsul să nu-l cruţi. Mergi dar la sora ta Pistis şi cu dânsa să stai înaintea Dumnezeului tău”. Apoi sărutându-se Elpida cu sora sa Agapi, care privea la sfârşitul ei, zise către dânsa: „Să nu rămâi aici, sora noastră, ci să grăbeşti a veni ca împreună să stăm înaintea Sfintei Treimi”. Apoi s-a apropiat de trupul cel mort, tăiat, al Sfintei Pistis, sora sa, şi cuprinzându-l pe el cu dragoste, din fire spre lacrimi se plecă, iar din dragostea cea întru Hristos spre bucurie era îndemnată. După aceea şi-a plecat sfântul său cap sub sabie şi tăiară pe Sfânta Elpida. Iar mama a primit trupul ei şi proslavea pe Dumnezeu, bucurându-se de o vitejie ca aceasta a celor două fiice ale sale, vitejie la care şi pe a treia fiica o îndemna cu cuvinte dulci şi cu înţelepte sfaturi.
    Apoi, chemând prigonitorul pe a treia fecioară, Agapi, o îndemna pe ea, ca şi pe cele două, ca să se depărteze de Cel răstignit şi să se închine Artemidei. Dar în zădar s-a ostenit înşelătorul pen-tru că cine avea să rabde mai mult pentru Domnul cel iubit al său, precum Agapi, care se tâlcuieşte „dragoste”, de vreme ce este scris: „tare ca moartea este dragostea, apa cea multă nu poate sa stingă pe dragoste şi chiar râurile nu o vor îneca pe ea”? Că n-au stins focul dragostei celei către Dumnezeu în aceasta fecioara apele cele multe ale dulceţilor lumeşti şi nu o înecară pe ea râurile primejdiilor şi ale chinurilor, ba încă se dă pe faţă dragostea ei cea mare prin aceea ca era gata în orice vreme să-şi pună sufletul pentru iubitul său Iisus Hristos. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, că cineva să-şi pună sufletul pentru altcineva. Iar cunoscând prigonitorul că nu poate să sporească nimic cu înşelăciune, a început a o chinui pe ea, vrând ca în feluri de munci să despartă pe Agapi de dragostea lui Hristos. Ci sfânta alcătuia cu buzele cuvintele Apostolului: „Cine mă va despărţi de la dragostea lui Dumnezeu? Oare necazul său strâmtoarea sau gonirea sau foamea sau golatatea sau primejdia sau sabia? In toate acestea biruiesc pentru cel ce m-a iubit pe mine” (Romani 8,35-37).
    Deci s-a început chinuirea ei aşa: a poruncit chinuitorul să o întindă pe ea la o roată şi cu toiege să o bată. Şi întinsă a fost sfânta atât de mult, încât din trupul ei cel tânăr se desfaceau mădularele din încheieturile lor şi, bătându-se, se roşea cu sangele ca o porfiră, iar pământul se adăpa din sângele ei ca din ploaie. Apoi arseră un cuptor foarte tare pe care, arătându-l sfintei, chinuitorul zicea: „O, fecioară, numai atâta să zici : Mare este zeiţa Artemida! ; şi-ţi voi da drumul. Iar de nu vei zice aceasta, îndată într-acel cuptor ars vei arde”. Iar sfânta a zis: „Mare este Dumnezeul meu Iisus Hristos! Iar Artemida şi tu cu dânsa, să pieriţi”. Şi îndată prigonitorul mâniindu-se, a poruncit celor ce stau de faţă să o arunce în cuptor. Iar ea, neaşteptând să o arunce cineva, singură s-a grăbit a intra; şi umbla prin mijloc nearsă şi ca la un loc de răcoare dănţuia cântand şi binecuvântând pe Dumnezeu. Iar din cuptor îndată a ieşit focul asupra necredincioşilor celor ce stăteau împrejurul cuptorului şi a ars pe unii prefăcându-i în cenuşă, iar pe alţii i-a pârlit şi chiar pe împăratul, ajungându-l, l-a vătămat, încat a fugit departe de cuptor. Deci, se vedeau în acel cuptor şi alte oarecare fiinţe foarte luminoase dănţuind cu dânsa şi se prea mărea numele lui Hristos, iar necuraţii se ruşinau.
    Apoi, stingându-se cuptorul, a ieşit sfânta ca dintr-o cămară, mireasa cea frumoasă a lui Hristos, luminoasă şi sănătoasă. Prinzând-o chinuitorii, după porunca împăratului, cu sfredele i-au găurit încheieturile, dar dumnezeiescul ajutor întărea pe sfânta în muncile acelea, încât n-a murit. Pentru ca cine ar fi putut răbda acestea? Oricine îndată ar fi murit. Însă iubitul ei Mire, Iisus Hristos, o întărea pe ea ca şi necuraţii de mai mare ruşine să se umple, iar sfintei mai multă răsplatire să i se înmulţească şi să se proslăvească puterea cea tare a lui Dumnezeu în vasul cel slab. Mai pe urmă, prigonitorul bolnăvindu-se de pirlirea aceea a focului, a poruncit să o taie pe sfânta cu sabia. Iar ea, auzind de tăierea sa, se bucură şi zicea: „Cum oare să binecuvantez mult lăudatul numele Tău, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mă iubeşti pe mine, roaba Ta, Agapi, ca cu surorile mele mă rânduieşti pe mine, învrednicindu-mă ca aceleaşi munci pe care şi ele le-au pătimit pentru numele Tău să le pătimesc!?” Iar mama ei, Sfânta Sofia, neîncetat se ruga lui Dumnezeu pentru a treia fiica a sa ca să-i dea ei răbdare până la sfârşit şi zicea către dânsa: „A treia mlădiţă a mea, fiica mea cea prea iubită, nevoieşte-te până în sfârşit, pentru ca pe buna cale mergi, şi iată, ţi s-a împletit ţie cununa şi ţi s-a deschis cămara cea gătită, şi Mirele stă aşteptându-te pe tine şi privind de sus la nevoinţa ta. Când îţi vei pleca capul sub sabie, el să primească sufletul tău cinstit şi fără de prihană; să-l cuprindă şi să te odihnească pe tine cu ale tale surori. Încă să mă pomeneşti şi pe mine, mama voastră, în împărăţia Mirelui nostru, ca milostiv să-mi fie mie şi să nu mă lipsească pe mine de partea voastră şi de petrecerea împreună întru slava Sa cea sfânta”. Şi îndată o tăiară pe sfânta Agapi cu sabia.
    Iar maica luând trupul ei, l-a pus într-o raclă frumoasă împreună cu trupurile sfintelor Pistis şi Elpida şi a împodobit trupurile lor precum se cădea şi, punându-le într-o căruţă, le-a dus din cetate ca la câteva stadii şi acolo cu cinste a îngropat pe fiicele sale, scăldate în lacrimi de bucurie, la un loc înalt. Apoi, însăşi ea, şezând lângă mormântul lor trei zile, se ruga lui Dumnezeu cu umilinţă şi a adormit cu somnul morţii în Domnul şi s-a îngropat de către credincioşi în acelaşi loc împreună cu fiicele cu care a avut parte de împărăţia cerească şi de încoronarea mucenicească, că deşi n-a suferit cu trupul, cu inima a pătimit mult pentru Hristos.
    Aşa de înţelepteşte şi-a sfârşit Sofia alergarea sa aducând Sfintei Treimi in dar pe cele trei îmbunătăţite fiice ale sale, Pistis, Elpida şi Agapi!

    Rugăciune către Sfânta Muceniţă Sofia
    O, sfântă şi dreaptă Sofie! Care dintre femei s-a mântuit aşa prin naşterea de fii, precum tu, care ai născut nişte fiice ca acestea care Mântuitorului s-au făcut mirese şi pentru dânsul pătimind, cu dânsul acum impărătesc şi se proslăvesc! Cu adevărat tu eşti mamă minunată şi vrednică de bună pomenire, ca privind la cele cumplite şi amare chinuri şi la morţile fiicelor tale cele iubite, nimic nu te-a durut de dânsele ca pe o maică, ci cu atât mai mult te-ai bucurat de darul lui Dumnezeu, mângâindu-te, şi singură le-ai învăţat pe ele şi le-ai rugat să nu-şi cruţe viaţa lor vremelnică, ci să-şi verse fără de cruţare sângele pentru Hristos Domnul, de a cărui prea luminată faţă acum, prin vedere, te veseleşti la cer, cu sfintele tale fiice! Înţelepteşte-ne şi pe noi ca să aducem roadele virtuţilor credinţei, nădejdei şi dragostei şi să ne învrednicim ca înaintea preasfintei, neziditei şi de viaţă făcătoarei Treimi să stăm şi să o slăvim pe ea în vecii vecilor.
    Amin
    sursa:crestinortodox.net
    Psalmul 46:

    1. Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
    2. Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.
    3. Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;
    4. Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.
    5. Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
    6. Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
    7. Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.
    8. Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.
    9. Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.
    sursa:bibliaortodoxa.ro
    .
    SEMNIFICATII PSALMI :
    Psalmul 46: Pentru a se liniști slujitorul sau robul când fuge rănit sufletește de la stăpânul său și să afle de lucru.
    ………………………..
    VOR URMA :
    Psalmul 47: Atunci când se fac mari catastrofe și jafuri de către cete de pirați barbari. (Să se citească continuu, 40 de zile) .
    Psalmul 48: Pentru cei care fac munci primejdioase.
    Psalmul 49: Pentru ca oamenii rătăciți să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, ca să se mântuiască.
    Psalmul 50: Atunci când, din pricina păcatelor noastre, vine mânia pedagogică a lui Dumnezeu (epidemie de boală și de moarte la oameni sau la animale).

    Apreciază

  7. anitanna zice:



    Doamne, ce sărac e-acela
    Doamne, ce sărac e-acela
    care pâinea lui nicicând
    nu şi-o-mparte ca s-aline
    foamea unui mai flămând.

    Doamne, cât de orb e-acela
    ce se uită numa-n jos
    şi nu vede-n veci lumina
    mântuirii lui Hristos.

    Doamne, cât de surd e-acela
    lângă care-atâta har
    cântă, cheamă şi suspină
    şi se roagă în zadar.

    Doamne, cât de rob e-acela
    care-i lacom şi-i zgârcit
    care-şi poate-nchide mâna
    dinspre semenul lipsit.
    poezie celebră de Traian Dorz

    Apreciază

  8. anitanna zice:


    Sa nu uitam :
    „Prin iubire „daruim” mereu fara sa contabilizam. Ea este viata si Duh prin care se traieste mereu sentimentul minunii. Orice inima impietrita cand este intampinata in smerenie cu glasul iubirii si cu darul lui Dumnezeu, se inmoaie si pulseaza iar in acordurile armoniei din partitura vietii, venindu-si in fire…”
    Ier. Hrisostom FILIPESCU”
    In aceste clipe cand va pun aceste lucruri,zarva mare pe Dunare,se aud sirenele imensului vapor……Ieri,la Galati a poposit pe Dunare de la Constanta…BRICUL MIRCEA !
    Lumea din oras cu mic si mare inclusiv ai mei au fost de l-au vizitat stand la o coada imensa,dar spun nepotii ca a meritat asteptarea…
    Probabil ca isi ridica ancora,pleaca mai departe ?……
    ………………………………………………
    SUFLETUL NU CUNOAȘTE AMÂNARE…
    Sufletul îți cere acum, simte acum, plânge acum, râde acum. El nu amână tristețile pentru mai târziu și nici nu ține în loc zâmbetele.
    Sufletului îi e dor și nu-i trece de dor. El plânge chiar și după ce ochii rămân fără lacrimi, iar uneori, se simte singur chiar dacă, de fapt,
    TU NU EȘTI SINGUR(Ă)!
    Calendarul zilei :
    Sf Mc.Trofim,Savatie si Dorimendont
    Doamne Iisuse Hristoase,fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatoasa!
    Ieri in calendar,fiindca am omis sa scriu si aici pe pagina sufletului :
    Calendarul zilei
    Sf Ier.Eumenie,Episcopul Gortinei;
    Sf.Mc.Ariadna.

    In incheiere va opun o pilda din multele pe care le stiu si deci le-am citit…
    Orbul si schiopul

    O pilda spune ca un om bogat a plecat pentru timp mai indelungat de acasa, incredintand supravegherea livezii sale la doi servitori, unul schiop si unul orb, gandindu-se ca acestia nu vor fura. Vazandu-se insa singuri, in lipsa stapanului, orbul a luat pe schiop in spinare si astfel, conducandu-se unul pe altul, au furat cele mai frumoase fructe din livada. Cand s-a intors stapanul si a vazut paguba, ei au incercat sa se scuze, dar stapanul le-a cunoscut inselaciunea si le-a zis: – Impreuna ati pacatuit, impreuna sa fiti pedepsiti. Asa este trupul si cu sufletul. Cel dintai este orb, fara lumina mintii, cel din urma este incapabil sa faca ceva fara membrele trupului. Dar impreuna pacatuiesc si impreuna primesc pedeapsa.
    …………….

    Din somn
    sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Prea Sfanta Treime, ca pentru multa
    bunatatea Ta si pentru indelunga rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine,
    lenesul si pacatorul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai
    facut iubire de oameni dupa obicei; si intru deznadajduire zacand eu,
    m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum,
    lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa invat cuvintele
    Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant intru marturisirea inimii si sa laud
    Prea Sfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum
    si pururea si in vecii vecilor.
    Amin”.
    Doamner apara-ne si ajuta-ne !
    Iti multumim pentruu toate date – stiute si nestiute – in viata noastra!

    Apreciază

  9. anitanna zice:

    Buna ziua oameni frumosi !
    Astazi,ne rugam pentru sufletul adormitelor roabelor lui Dumnezeu,mamele noastre dragi,Stela si
    Catinca !

    Dumnezeu sa le ierte !
    Tot astazi,citim si ascultam ,Psalmul 48:
    Psalmul 48
    1. Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:
    2. Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul.
    3. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
    4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
    5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?
    6. Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.
    7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,
    8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,
    9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.
    10. Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor.
    11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor.
    12. Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.
    13. Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.
    14. Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei.
    15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
    16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
    17. Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui.
    18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
    19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine,
    20. Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.
    21. Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

    sursa:www.bibliaortodoxa.ro

    Psalmul 48: Pentru cei care fac munci primejdioase.
    va doresc o zi minunata si binecuvantata cu sanatate si reusite in tot ce faceti !
    Sa fiti iubiti e) !

    Apreciază

  10. anitanna zice:

    Buna ziua oameni frumosi !

    Astazi in calendarul ortodox:
    Sf. Mari Mc.Eustatie si sotia sa Teopista,cu cei doi din fii ai lor :
    Agapie si Teopist.

    Sinaxar 20 Septembrie

    În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, soţia lui, şi doi fii ai lor: Agapie şi Teopist.

    Acest sfânt mare Mucenic Eustatie, pe când se numea încă Placid, iar femeia lui, Tatiana, a fost general peste oşti la Roma, pe vremea împăratului Traian (către anul 100). Şi deşi era un păgân bogat, el strălucea cu virtuţile, şi mai ales era foarte milostiv faţă de săraci. Văzând deci Dumnezeu bună înclinare a sufletului lui, i s-a descoperit într-un chip asemănător celui în care s-a arătat Sfântului Apostol Pavel. Căci fiind într-o zi la vânat, i s-a arătat un cerb şi a început a-l goni; şi apropiindu-se a văzut între coarnele lui cinstita Cruce a lui Hristos, strălucind mai mult decât soarele, şi pe dânsa chipul lui Hristos, şi a auzit glas de la Cruce, zicând: „O, Placide ! pentru ce mă prigoneşti ? Eu sunt Hristos, pe Care tu Îl cinsteşti fără să ştii prin lucrările tale cele bune.” Uimit şi speriat, Placid a căzut de pe cal şi a rămas fără cunoştinţă mai multe ceasuri. Mântuitorul i-a apărut şi a doua oară, ca să fie încredinţat de adevărul din prima vedenie şi ca să-i spună ca El este Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, şi că din iubire pentru om a luat firea omenească şi s-a întrupat pentru noi. Atunci Placide a crezut cu toata inima sa şi s-a botezat, el şi toată casa lui. Iar din botez el s-a numit Eustatie, soţia lui, Teopista, iar cei doi copii ai lor : Agapie şi Teopist. Văzând credinţa şi virtuţile sale, Domnul i-a apărut din nou şi i-a spus că o sa ajungă, ca Iov, să îndure mari încercări din partea diavolului, dar că Harul va fi cu el.

    Şi într-adevăr, atât război a dat împotriva lui ucigaşul de oameni, diavolul, încât şi-a pierdut averea, a trebuit să ia drumul exilului, iar pe femeia sa a văzut-o robită şi pe copiii lui răpiţi de fiare sălbatice.
    Dar s-a întâmplat ca în vremea aceea barbarii să invadeze pământurile romanilor, fără ca ei să poată găsi un căpitan de oşti destul de încercat ca să le poată face faţă. Atunci împăratul şi-a adus aminte de Eustatie, de curajul lui şi de multele lui isprăvi de arme, şi l-a chemat la curte şi i-a redat averea şi bunurile şi titlurile aristocratice romane. Iar Eustatie, în fruntea oştilor romane, a învins şi respins pe barbari, şi întorcându-se la Roma, a aflat pe soţia şi copiii săi, păstraţi nevătămaţi de Harul lui Dumnezeu, pentru credinţa sfântului.

    Iar noul împărat, Hadrian (117), i-a redat lui cinstea cea dintâi, dar i-a cerut ca să aducă jertfă la idoli pentru victoriile obţinute. Eustatie i-a răspuns că această victorie s-a datorat numai lui Hristos, nu şi puterii iluzorii a idolilor şi falşilor dumnezei. De acest răspuns mâniindu-se împăratul i-au dat, pe el şi pe soţia şi pe copiii lui, spre mâncare fiarelor sălbatice. Cum însă fiarele nu au vrut să-i mănânce, i-au vârât într-un cazan de aramă încins cu foc şi aşa şi-au dat sfinţii mucenici sufletelor lor în mâinile lui Dumnezeu, fără ca focul să strice trupurile lor, spre mirarea păgânilor şi bucuria creştinilor, care au înţeles astfel că harul lui Dumnezeu sălăşluieşte în trupurile Sfinţilor Mucenici, ce le sunt lăsate spre mângâiere.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Părinţilor noştri şi Mărturisitorilor Ipatie episcopul şi Andrei preotul.

    Aceşti sfinţi erau din Lidia, şi de copii mici au mers la şcoală. Ipatie iubea călugăria, iar Andrei a fost făcut propovăduitor al Bisericii; însă întrecea pe alţii nu numai cu postul şi cu privegherile şi cu rugăciunile, ci încă şi cu toata smerita cugetare şi dragoste. Aflând de dânşii episcopul Efesului şi trăgându-i la sine, pe Ipatie l-a hirotonit episcop, iar pe Andrei prezbiter.

    Şi aflând de dânşii hulitorul de sfinţi Leon împărat, a trimis de i-au chemat şi i-au băgat în temniţă. După aceea a poruncit de le despuiară capetele de piele şi sfintele icoane cele de mult preţ pe capetele lor le-a ars; şi ungându-le bărbile cu smoală i-au purtat prin mijlocul oraşului, şi i-au junghiat în părţile Zirolofului, dându-i câinilor să-i mănânce.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Martin, Episcop de Rome, şi Maxim cel Înţelept.
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Anastasie, Teodor şi Euprepie, ucenici ai Sfântului Maxim.
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Artemidor şi Taleleu.
    Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Meletie, episcopul Ciprului.
    Tot în această zi, pomenirea celui dintre mărturisitori, marelui Ioan Egipteanul.
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul mucenic Ilarion Criteanul.
    Acesta era de fel din insula Creta, şi a mărturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1804, săvârşindu-se prin sabie.
    Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
    sursa: calendarortodox.eo/net

    …………………
    Joi, 20 septembrie 2018

    Sfintii zilei
    Ss. Martiri din Coreea **
    Liturghierul Roman
    Ss. Martiri din Coreea **
    Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
    Roșu, P
    Lectionar
    Rom 8,31b-39: Nici moartea, nici viața nu vor putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu
    Ps 114-115: Prețioasã este în ochii Domnului moartea sfinților sãi
    In 12,24-26: Dacã îmi slujește cineva, Tatãl îl va cinsti.

    Apreciază

  11. anitanna zice:



    SALUTARI DRAGI !
    Sa ne rugam pentru aceasta lume in deriva… care se pare ca nu stie ce face !
    Iarta-i ,Doamne !
    O zi de sambata in nuante de glben ca in cafeneaua noastra…cu binecuvantari !
    Un weekend placut ~!
    ……….asa scriam pe blog in 2015… au trecut ceva ani de atunci…
    ……………………..

    „Dacă vrei să te iert, adu-mi flori de câmp, dacă nu… te voi ierta oricum…
    „If you want to forgive you, bring me flowers field, if not … I forgive you anyway…

    Bun venit pe pagina sufletului … !
    este o zi de sambata in nuante de galben in cafenea si in rasaritul soarelou care astazi se face la orele 7.00 si va apune la orele 19:16..
    Suntem in a 264 zi din acest an si au mai ramas pana la finele lui 101 zile…
    Deasemeni , suntem in saptamana a 38-a din an… 😕 😛
    Pe care v-o doresc cu reusite,sanatate si multa veselie in case ,familii si in suflete!
    Doamne ajuta-ne !
    Astazi,in calendar:
    Odovania praznicuului Inaltarii Sfintei Crucil
    Arhid. Ştefan Sfarghie, 21 Septembrie 2016:
    Sfântul Codrat a fost ucenic al Apostolilor Domnului. După tradiția Bisericii el a propovăduit Evanghelia în mai multe locuri dar în special în Atena, unde a fost și episcop. În apărarea creștinilor care erau persecutați el a scris o Apologie adresată împăratului Adrian (117-138), pe când acesta era în Atena, în 124. Sfântul Codrat a arătat popoarelor calea cea dreaptă a credinței în Mântuitorul Hristos, dar păgânii, închinători la idoli, l-au bătut cu pietre ca pe un alt Ștefan. Din acest motiv a mers și a propovăduit cuvântul Evangheliei în Magnezia, dar, fiind prins de păgâni, a fost cumplit chinuit de aceștia până ce, sfârșit de puteri, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
    sursa:ziarullumina.ro
    Ziua nationala – Republica Malta
    2019
    Ziua Internationala a pacii .
    Tot astazi in calendar:
    2019
    Sf. Ap. Codrat si Sf. Prooroc Iona (sarbatori ortodoxe)

    2019
    Sf. ap. Quadrat din Magnesia si Sf. pf. Iona (sarbatori greco catolice)
    2019
    Sf. Matei (sarbatore romano catolica)
    La multi ani,drag nepot, Alexandru_Stefan, ,ma rog Bunului Dumnezeu sa-ti dea multa sanatate,minte si intelepciune.. si sa fii fericit !
    Sa ai reusite in tot ce faci !
    Dumnezeu si Maica Sfanta sa te ocroteasca si calauzeasca !
    Sa stii ca bunicii te iubesc mult !

    Apreciază

  12. anitanna zice:

    Astzi despre Psalmul 49…
    Psalmul 49
    1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul,
    2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui.
    3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea.
    4. Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare.
    5. Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său.
    6. Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.
    7. Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.
    8. „Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi ţie, Israele!… Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
    9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
    10. Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi,
    11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii.
    12. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este.
    13. De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei.
    14. Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi bea?
    15. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.
    16. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi”.
    17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: „Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
    18. Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
    19. De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.
    20. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug.
    21. Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.
    22. Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.
    23. Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte.
    24. Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea”.
    sursa:www.bibliaortodoxa.ro
    Psalmul 49: Pentru ca oamenii rătăciți să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, ca să se mântuiască.

    Rugaciuni de iertare a pacatelor inaltam si odihna vesnica pentru cele doua mame dragi..Catinca si Stela !

    Tuturor celor care va sarbatoriti,petreceti astazi aniversand ceva special…
    LA MULTI ANI SANATOSI SI FERICITI !

    Doamne ajuta-ne si ne miluieste pe noi pacatosii.!

    Apreciază

  13. anitanna zice:

    „FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR.”

    Cei saraci cu duhul sunt aceia care se considera pe sine foarte mici in comparatie cu maretia lui Dumnezeu, si care tanjesc sa se inalte la Dumnezeu si in imparatia Lui.

    „FERICITI CEI CE PLANG, CA ACEIA SE VOR MANGAIA.”

    Cei care plang in lumea aceasta trecatoare se aseamana Fiului lui Dumnezeu, care niciodata nu a zambit, dar foarte adesea a plans, din pricina neintelegerii, a pacatelor si patimilor omenesti.

    „FERICITI CEI BLANZI, CA ACEIA VOR MOSTENI PAMANTUL.”

    Cei blanzi sunt iubitori de oameni si rabdatori. Datorita blandetii Sale, Hristos este numit Mielul lui Dumnezeu. Cei mandri si maniosi sunt potrivnici celor blanzi. Ei grabnic castiga, dar tot grabnic si pierd. Cei blanzi dobandesc dupa un timp. Crestinii au fost prigoniti de pagani si aproape nimiciti, dar astazi ei stapanesc pamantul.

    „FERICITI CEI CE FLAMANZESC SI INSETEAZA DE DREPTATE, CA ACEIA SE VOR SATURA.”

    Cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate sunt oamenii care nu pot rabda nedreptatea din lume. Ei vor vedea biruinta lui Hristos Cel inviat, care va invinge toate puterile raului si inimile lor vor fi pline de multumire si bucurie. Ei vor vedea si biruinta Bisericii prigonite si se vor bucura.

    „FERICITI CEI MILOSTIVI, CA ACEIA SE VOR MILUI.”

    Dupa cum ne purtam cu fiii lui Dumnezeu, tot astfel se va purta si Dumnezeu cu noi. Mila pentru mila. Dar multa milostivire dumnezeiasca este cu mult mai mare decat milostivirea oamenilor. „Acestia vor primi insutit” le-a spus Domnul celor milostivi. Milostivirea este o virtute indoita: personala si sociala. Suntem milostivi si fata de noi insine, atunci cand nu uitam de sufletul nostru si mantuirea lui. Egoismul, razbunarea si cruzimea sunt vrajmasii milostivirii.

    „FERICITI CEI CURATI CU INIMA, CA ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU.”
    Inima omului este ochiul curat de trebuinta pentru a privi pe cele duhovnicesti, in primul rand pe Dumnezeu. Prin indelunga lucrare si prin harul lui Dumnezeu inima se poate curati de toate necuratirile pacatului, dupa cum ne dau marturie Vietile sfintilor. Gandurile si dorintele rele intineaza si orbesc inima.

    „FERICITI FACATORII DE PACE, CA ACEIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR CHEMA.”

    Hristos este numit imparatul pacii. El a daruit pacea Sa ucenicilor Sai. Fiecare poate da ceea ce are. Daca avem in inimile noastre pace, putem sa o daruim si celorlalti. Pacea mintii, a inimii si a vointei – intreita pace in unitate – aceasta este adevarata pace dumnezeiasca a sufletului. Sufletul necumpatat nu poate avea pace.

    „FERICITI CEI PRIGONITI PENTRU DREPTATE, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR.”

    Sa fii prigonit pentru dreptate inseamna a te asemana lui Hristos si apostolilor. In Biserica Ortodoxa s-au aratat multi mucenici, care au suferit pentru dreptate si care s-au salasluit in imparatia cereasca a lui Hristos. Sfantul Apostol Petru spune: „Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa patimiti facand cele bune, decat facand cele rele!” (I Petru III, 17).

    „FERICITI VETI FI VOI CAND VA VOR OCARI SI VA VOR PRIGONI SI VOR ZICE

    TOT CUVANTUL RAU IMPOTRIVA VOASTRA, MINTIND PENTRU MINE.”

    Aici Hristos vorbeste despre patimirea pentru El a celor ce-L urmau. Ei vor fi batjocoriti, defaimati si chinuiti. Dar ei trebuie sa rabde toate cu credinta neclintita si nadejde in El, caci va veni ca Cel din urma Biruitor si Drept Judecator. El va desparti atunci pentru vesnicie dreptii de pacatosi.

    CONCLUZIE

    „BUCURATI-VA SI VA VESELITI, CA PLATA VOASTRA MULTA ESTE IN CERURI!”

    Apreciază

  14. anitanna zice:

    Gândiţi frumos
    , “Pace celor ce vin.
    Bucurie celor ce rămân.
    Binecuvântare celor ce pleacă !”, “
    Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie !”.

    “Am fost un om al bucuriei. Sunt un răspânditor de bucurie, un lucrător de bucurie. Aşa e formaţia mea. Aşa m-a lăsat pe mine Dumnezeu: cu o înclinare spre mulţumire, spre bine.

    Câteodată mă gândeam că oare n-o să mi se întâmple ceva? Că n-o să mor de bucurie, de câtă bucurie aveam din rugăciune? Eu, dacă mor, vreau să mor de bucurie!”
    – părinteleTeofil Părăian
    Sa fiti iubire si zuia aceasta sa va fie doar:
    BUCURIE TUTUROR !
    sa fie pace pe pamant si in sufletele domniilor voastre !
    Astazi,este si ziua..PACII !
    ………………………………………..

    Apreciază

  15. anitanna zice:

    In calendar astazi:
    LUNI , 23 septembrie 2019 :
    Zamislirea Sfantului Proroc Ioan Botezatorul;
    Sf.Cuv.Xantipa si Polixenia
    La multi ani tuturor celor care purtati numele Sfintilor de astazi !

    Ieri am fost in….Dumnica a XVIII-a dupa Rusalii;
    In biserici la Sfanta Evanghelie s-a citit ..:
    Ev.Luca 5,1-11;Pescuirea minunata

    Zămislirea Sf. Proroc Ioan Botezătorul;
    Sf. Cuv. Xantipa şi Polixenia
    Diac. George Aniculoaie, 23 Septembrie 2015
    Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul s-a petrecut cu şase luni înainte de Buna Vestire. Acelaşi Arhanghel s-a arătat marelui preot Zaharia când acesta a intrat în Sfânta Sfintelor, tămâind şi rugându-se pentru popor. Văzându-l, Zaharia a fost cuprins de teamă, dar Arhanghelul i-a zis că rugăciunea i-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia sa, îi va naşte un fiu pe care îl va numi Ioan. Arhanghelul i-a prorocit şi că Ioan va fi mare înaintea Domnului, nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Zaharia, pentru că şi el, şi Elisabeta erau foarte înaintaţi în vârstă, s-a îndoit de cuvintele Arhanghelului. Atunci, Arhanghelul Gavriil l-a certat pentru necredinţă, spunându-i că va rămâne mut până la naşterea pruncului.
    sursa:ziarullumina.ro
    Sa aveti o zi de sfanta,LUNI cu liniste in suflet cu bucurii si armonie… precum si cu multe zambete ! O saptamana noua reusita plina cu sanatate si multe bucurii nebanuite !
    Un indemn daca imi este permis … ❤
    Daca taci,
    sa taci din iubire.😘
    Daca vorbesti,
    Sa vorbesti din iubire.
    Daca corectezi pe cineva,
    Sa il corectezi cu iubire.
    Sa ai mereu
    In adancul inimii
    Radacina iubirii.
    Sf.Augustin🙏

    SA FITI IUBIRE !
    O zi binecuvantata in sanatate si lumina sa aveti fiecare acolo unde va aflati si care cititi aceste randuri si cu multa nuanta de albastru ca in cafeneaua noastra ,pe care o veti gasi astazi daca ii pasiti pragul !

    Apreciază

Daca doresti...poti scrie ceva !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.