IN A 267-A ZI DIN AN !


Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita din plin, cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Acest articol a fost publicat în Raspunde. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la IN A 267-A ZI DIN AN !

  1. anitanna zice:

    ”Uitam sa ne bucuram chiar si de o dimineata mai mohorata de toamna sau de o cafea proaspata, uitam sa trimitem un mesaj frumos de buna dimineata sau de noapte buna, uitam sa spunem “te iubesc”, “te rog”, “multumesc”, “iarta-ma”

    Uitam sa apreciem, sa respectam, sa mangaiem, sa imbratisam, sa iubim. Uitam sa aratam.
    Uitam sa ne bucuram de ce avem si vrem mereu mai mult.
    Uitam sa privim oamenii fara sa-i judecam, uitam sa ii intelegem.
    Uitam sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin.
    Uitam sa ne descretim fruntile, sa zambim mai des.”



    Este din nou o zi cenusie, mohorata, in care soarele a disparut complet.
    Este toamna in toata regula.

    Se simte si in atmosfera, o simtim si in suflete.
    Toamna, ne apropie intr-o mare masura de noi insine.
    Este perioada in care ne trezim meditand la viata, la lucruri pe care le dorim, la persoane dragi, la noi, la ce putem schimba, la viitor.
    Intotdeauna am asociat ploaia cu purificarea sufletului.
    Acum asociez toamna cu nevoia de retrospectie a omului asupra vietii si a viitorului sau .
    Cati dintre noi nu ne dorim ceva mai bun ? Cati dintre noi ne multumim cu ce avem si spunem STOP ? Nici unul.
    Oamenii sunt fiinte greu de descifrat, greu de inteles, greu de oprit.
    Atunci cand pornesc pe un drum nimeni nu-i mai poate opri, nici macar obstacolele zilnice.
    Invata pe zi ce trece, acumuleaza dureri, dezamagiri, lacrimi, dar niciodata nu-si pierde avantul, speranta.
    Cati dintre noi nu am gandit la un moment dat ca esecurile ni se datoreaza noua ?
    Ca noi suntem vinovati de alegerile gresite luate in viata ?
    Cu totii am avut astfel de momente, cu totii am trecut prin astfel de clipe.
    Dar, uneori , toate acestea nu tin de noi.
    Uneori, ele tin de viata, de destinul fiecaruia.
    Poate ca iti este menit sa treci prin ele pentru a gasi puterea, intelepciunea, maturizarea necesara.
    La un moment dat trebuie sa ne si oprim din a da vina pe noi, pe soarta, pe viata, pe cei din jurul nostru si sa acceptam totul asa cum vine de fapt.
    Nu pot sa nu ma intreb ce-mi va aduce ziua de sambata ,de maine…ori noua saptamana sau anul acesta, nu pot sa nu ma framant, sa nu ma ingrijorez de alegerile ,actiunile mele viitoare, dar chiar si daca gandesc anticipat acest lucru nu-mi va oferi sansa sa i-au acea decizie perfecta atunci cand va sosi clipa.
    Nu-mi va oferi decat sansa sa fiu pregatit, sa cantaresc, sa-mi dau seama ce doresc si apoi sa spun cuvantul magic.
    Doar timpul poate spune daca a fost o decizie corecta sau nu.
    Doar timpul si viata.”
    -sursa,blog anitanna 2015,septembrie pe vremea asta..(preluare Google.)…

    Apreciat de 2 persoane

  2. antoaneta52 zice:

    Frumos totul! Melodia merge la inima!

    Apreciat de 1 persoană

  3. antoaneta52 zice:

    😘 Bine ai venit.

    Apreciat de 1 persoană

BUN VENIT IN CAFENEAUA NOASTRA !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.