IN A 70-a ZI DIN AN !


CANTEC DE MARTIE .

Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita din plin, cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Acest articol a fost publicat în Raspunde. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la IN A 70-a ZI DIN AN !

  1. anitanna zice:


    CANTEC DE MARTIE !
    de Panait Cerna

    A fugit din lume faur,
    Trist şi nejelit –
    Cu săgeţile-i de aur,
    Martie l-a gonit…

    Albi plutesc şi roşii norii
    Peste munţi şi chei,
    Parcă sufletu-aurorii
    A rămas în ei…

    Gârlele şi-ncep fanfara,
    Şi, pornind şuvoi,
    Strigă-n lume: primăvara
    A sosit la noi!

    Ce gândeşti la vremuri duse
    Şi suspini mereu?
    Lasă visele apuse,
    Suflete al meu!

    Uită lumile de stele,
    Ce-au căzut pălind –
    Bucură-te de acele
    Care se aprind…

    Ah, ce dulce e povara
    Mugurilor noi!
    Primăvara, primăvara
    A sosit la noi…
    ……………………………


    Învaţă de la primăvară, să crezi, să iubeşti totul şi să poţi.
    Să îmbrăţişezi fiecare moment şi să atingi delicat, oamenii.
    Învaţă să laşi în urmă iernile, recunoscând şi binecuvântând rostul lor.
    Să zâmbeşti dimineaţa şi să colorezi drumul pe care mergi.
    SA IUBESTI SI SA RASPANDESTI.. IUBIRE !

    O ZI FRUMOASA DE JOI ,IN CAFENEAUA NOASTRA O GASESTI INVESMANTATA MAI MULT IN VERDE…!
    SA AVETI LUMINA IN SUFLET ,SPERANTA SI AJUTORUL CELUI DE SUS !
    CA FARA EL NIMIC NU E POSIBIL!

    Apreciază

  2. anitanna zice:

    LANGA…

    Presimt ca o să am o zi cam proastă.
    Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
    De altfel, zarea va rămâne-albastră
    Şi Ştreangul mâine fi-va curcubeu.

    Spre mine mă deschid ca o fereastră
    În care stă pe gânduri Dumnezeu.
    Şi iată vine pasărea măiastră
    Şi pasărea aceasta sunt tot eu.

    Fragilă-alcătuire şi capcană,
    Las corpu-acesta unei alte flori.
    O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,

    Deşi, vii prea devreme, tu, dojană…
    Şi cui să-ncredintez această pană?
    Cum să te iau, durere, să nu dori?
    Publicat de Luminiţa Şorega in Poezii,
    ………………………………………

    Apreciază

  3. anitanna zice:




    Papadie, ecumenica floare,
    dupa a ta aurie ardoare
    – pe nescrisele file –
    anul îsi hotareste fericitele zile.
    De un pëan te-nvrednicesti,
    tu, neluata în seama, floare de rând.
    Samânta sa faci pe pamânt
    e tot ce doresti.
    Alt gând nu porti.
    Dar înfloresti si asfintesti
    alcatuind o aureola de sfânt.
    Lucian Blaga –…aceasta poezie este tot o specie de oda,un pean(nu stiu sa pun accentul pe a),cum se si spune in textul ei;peanul era in antichitate un imn cantat pe mai multe voci,de obicei pentru implorarea zeului Apollo si se acorda ca epitet si denumirea de Paionis);Blaga ,dupa cum vedem cultiva aceasta specie,dar nu isi adreseaza peanul unei zeitati,ci unei imagini modeste a lumii:”simplissima ” floare de papadie( o reproducere in mic a simbolului solar).
    De ce ecumenic???:o frumusete modesta din care se pot impartasi toti…e o floare ce nu este luata in seama… pacat!

    …….
    …….nepotului meu….
    si tuturor care cititi,priviti !

    Apreciază

  4. anitanna zice:


    Ce pot sa va mai spun fiindca simt nevoia,ma linistesteste,imi usureaza sufletul…
    Da,e atata durere in mine,atata bucurie si frumos …doar uneori, fiindca sunt stari care se schimba…si imi e teama ca sa nu cada iarasi intunericul peste toate astea !
    Nu-l chem eu,nu deinde de mine,ori da?,sunt inca bulversata ,nu stiu ce mi se petrece desi incet,incet incep sa accept si sa ma consolez,sa ma mangai cu gandul ca asta e viata, dar noi,nu am vazut-0 asa ,nu am gandit ca ni se poate rupe firul ei candva, oricand chiar,ca va veni vremea si pentru aceste dureri,tragedii …care parca te indeamna sa cauti,sa lupti si sa iesi din ele spre lumina.
    Cam in situatia asta sunt eu acum,dragilor !
    Da,desigur ca nu intelegeti,nu vreti sa acceptati nimic din toate astea,nu smtiti ce i se intampla …
    Dar fiecare stim ca undeva la un capat este o mica lumina si fiecare vrem,luptand sa ajungem la ea…ziua nu o vedem,dar cand se lasa noaptea si cand intunericul ne invaluie o vedem distinct si alergam cu bratele deschise spre ea…
    Ma rog,Doamne da-mi putere si timp sa pot ajunge si eu acolo…!
    Doamne,uneori cand se lasa seara imi este teama… de intuneric desi el e cel care imi arata distinct lumina,care ma indeamna sa alerg spre ea ca sa o ating,sa o imbratisez !
    Doamne ajuta-ma!
    Sa fiti iubire si lumina!
    ………………………………
    Dragul meu ..la noi vine primavara e undeva pe aproape!

    Dumnezeu sa te ierte!

    Apreciază

BUN VENIT IN CAFENEAUA NOASTRA !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.