



Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă.
Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nicio deosebire faţă de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii.
De ce stateau oamenii la pândă şi se vânau unii pe alţii ?
De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul ?
Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.
Fiti buni,iertati- va,iubiti-va…macar respectati- va daca nimic din toate astea nu le puteti face .