O NOUA ZI !


Syeg0cTqcrl7zq3_YDNATgZ1pVTeSLjoLJfi75kcye9dtDDAQuPC2LlUdK77_fEX5Jge4yNStpN8U1Y71BKbLFrRpN3X1RkIw08Wl_h9suZ50gUESIWYqLq098Y1G2gwBzA57YDvYoWUPjiI8Nbu0568OmkQcHGV4U0LkFKTkfRz3fDqRkNAmYUpyaBVt1EZ (1)O noua zi ,un nou gand, ….gandurile, emotiile, situatiile vin si trec… pacea, încrederea si linistea raman mereu în adancul fiintei fiecaruia … ceea ce ramane in urma ta nu este ceea ce afisezi in fata oamenilor, ci ceea ce scrii in inimile lor…un zambet…un compliment…o mangaiere…o imbratisare…daruite din suflet pot atinge un alt suflet.. iar poeziile iti umplu sufletul de bine,frumos,incantare,liniste…,iubire,amintiri… Multumesc pentru tot,e minunat !sj4-br_1fgnukzofji4rb7lzuponzzemyqcjhybrir3ht9cfhkkhglsby_vu9spoSyeg0cTqcrl7zq3_YDNATgZ1pVTeSLjoLJfi75kcye9dtDDAQuPC2LlUdK77_fEX

 

Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita din plin, cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Acest articol a fost publicat în video si imagini cu text. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la O NOUA ZI !

  1. anitanna zice:

    Va multumesc !
    Pentru rabdare,popas,pentru gandurile lasate aici,pentru orice.. . ❤ si ca imi sunteti aproape !
    Asa sa va ajute Dumnezeu !
    Un AN NOU fericit ,implinit !


    Acum ca a mai trecut un an din viata noastra a fiecareia(fiecaruia) e bine sa ne amintim cu placere de toate implinirile…
    cu melancolie de toate clipele frumoase si…
    cu incredere de tot ce am reusit si cum ca vor veni si altele in anul ce bate la usa…
    Dar mai ales sa fii mandra(mandru) ca ai ramas acelasi suflet cald,frumos si bun…
    La multi ani,tuturor care treceti pe aici si ceor care astazi sarbatoriti ceva special in viata voastra !
    Un AN NOU-2020- cu multa sanatate si binecuvantari de SUS !

    Sa fiti iubite(i) !

    Apreciază

  2. anitanna zice:

    Si daca..e o noua zi sa discutam si despre altceva placut sufletului…
    Cine nu a citit-o pe….
    CELLA SERGHI

    (1907 – 1992)

    „Născută la 22 octombrie 1907 la Constanţa, scriitoarea Cella Serghi va rămâne ataşată toată viaţa de farmecul ţinutului natal, aşa cum de altfel şi mărturiseşte : „marea e o prezenţă vie şi o prezenţă de vis. Mişcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci şi toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, dimineţile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul şi în centru statuia lui Ovidiu, iar la câţiva paşi, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaiţe, amfore, sticluţe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să incinte, să neliniştească, să tulbure, să şlefuiască sufletul unui copil”.
    Familia Marcoff locuieşte în Constanţa până în 1916, refugiindu-se în timpul războiului la Brăila, apoi la Bucureşti. Clasele primare începute la Constanţa sunt continuate în oraşele în care familia se stabileşte.
    Urmează la Bucureşti Facultatea de drept, luându-şi licenţa în 1931. Încă din timpul studenţiei începe să lucreze, angajându-se ca secretară la un avocat. Se căsătoreşte cu inginerul Alfio Seni, apoi cu judecătorul Ion Bogdan. Practică un timp avocatura, fapt ce serveşte romancierei la cunoaşterea diferitelor caractere, îmbogăţind gama personajelor sale. Sub pseudonimul Gella Marin trimite ziarelor „Gazeta”, de sub direcţia lui Ion Pas, şi „Reporter” un număr de reportaje şi cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes. Primul său reportaj era intitulat „Week end în Bucegi”. Aceste prime publicaţii aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare.
    În 1937 apare în „Revista fundaţiilor” primul fragment din romanul „Pînza de păianjen”, intitulat „Cele dintâi nedumeriri”. Debutul este remarcabil, lucrarea fiind apreciată de Camil Petrescu şi Al. Rosetti. De fapt, Camil Petrescu o şi determinase să scrie, după cum mărturiseşte scriitoarea. Romanul în manuscris fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian, care 1-a recomandat lui Liviu Rebreanu. Se poate spune că talentul Cellei Serghi s-a afirmat odată cu apariţia acestui roman. Aşa se face că prima lucrare a autoarei a fost recomandată publicului de trei mari scriitori: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu şi Mihail Sebastian. romanul apărând cu o banderolă pe care scria: „Liviu Rebreanu, Camil Petrescu şi Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman”. Despre întâlnirea cu autorul lui „Ion” şi clipa când punându-i mâna pe umăr i-a spus cu toată gravitatea „eşti un scriitor”, Cella Serghi îşi aminteşte întotdeauna cu emoţie.
    De acum, scriitoarea îşi trasează hotărât drumul spre cariera ei literară.
    Este chemată să publice în „Viaţa românească” şi „Revista fundaţiilor” de Mihai Ralea, D. I. Suchianu şi Al. Rosetti, iar Eugen Lovinescu o invită la „Sburătorul”. Leagă astfel multe prietenii literare.
    Schiţele publicate în revistele amintite, având aceeaşi eroină – Mirona – vor deveni romanul de mai târziu „Cad zidurile”, apoi în alte ediţii „Cartea Mironei” sau „Mirona”.
    Stă un timp la Paris, unde continuă să scrie şi să citească fragmente în grupul studenţilor români, fapt relatat în volumul „Mirona”, care cuprinde foarte multe elemente autobiografice. Lecturile în grup sunt stimulente pentru autoare, aşa cum erau şi citirile la „Sburătorul” pentru Hortensia Papadat Bengescu, cu care creaţia literară a Cellei Serghi are tangenţe.
    În 1945 e secretara Universităţii libere populare.
    Publică articole şi schiţe în revistele „Femeia”, „Flacăra”, „Viaţa românească”.
    Romanele sale – toate bine primite de cititori, au cunoscut câte trei şi patru ediţii. Retipăririle confirmă odată mai mult popularitatea de care se bucură scriitoarea.
    Interpretă deosebită a sufletului feminin, personajele sale au găsit o largă audienţă în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburător şi captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor socială. După cum apreciază critica literară, „ceea ce conferă originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realistă a cărţilor sale”.
    În afara creaţiei originale, Cella Serghi este şi o bună traducătoare, oprindu-se însă la lucrări care se circumscriu temperamentului său artistic („Vă place Brahms ?” de Francoise Sagan şi „Casa de hârtie” de Francoise Mallet-Joris).
    Creaţia romancierei începută în perioada de înflorire a literaturii române – perioada interbelică – este în plină ascensiune.

    Constanţa Călinescu, Ion Faiter
    Dimensiunile unor vocaţii

    Apreciază

    • anitanna zice:

      Am inceput sa recitesc zilele acestea un roman al celebrei autoare DANIELLE STEEL,
      …A DOUA SANSA ,
      ..care prezinta povestea captivanta a doi oameni,Fiona si John,apartinand unor lumi total diferite,care se simt atrasi in mod irezistibil,unul de celalalt.
      O calatorie in doi la Paris,cel mai romantic oras din lume,ii apropie si mai mult,desi erau firi opuse,el conservator,ea o nonconformista.

      O zi speciala va doresc,alaturi de cei dragi !
      Sa fiti binecuvantate.i!
      ……………………………………………..
      „Toti cautam acea persoana speciala care sa ni se potriveasca”.

      Apreciază

  3. anitanna zice:

    Si o repostare din anul 2012 de pe pe pagina:Femei celebre.

    Elena Vacarescu exilata din iubire !
    După o idilă cu viitorul rege Ferdinand, interzisă de Casa Regală, poeta s-a stabilit în Franţa, unde a strălucit în mediul literar şi politic. Scriitoarea Elena Văcărescu, ultima reprezentantă a dinastiei poetice a Văcăreştilor, a tradus în limba franceză poezii din Eminescu, Blaga sau Goga.
    Descendentă dintr-o veche familie boierească, Elena a fost nepoata poetului Iancu Văcărescu.
    A debutat în 1886, cu volumul „Chants d’Aurore” („Cântecele zorilor”), după ce frecventase saloanele literare pariziene. Volumul, elogiat în presa vremii, a fost distins cu Premiul Academiei Franceze.
    Din 1888, a făcut parte din suita reginei României, Carmen Sylva, Elena fiind o apropiată colaboratoare a suveranei. În această perioadă, a documentat volumul „Rapsodia Dâmboviţei”, cu prelucrări de poezii populare din ţinutul de baştină. Lucrarea, în traducerea lui Carmen Sylva, a fost publicată la Bonn în 1889.
    DRAGOSTE ETERNA
    Eu te-am iubit întotdeauna. Din liniştitul început
    Şi până-n ceasul de acuma, mai sumbru şi mai învrăjbit,
    Ca un refren ce te subjugă, şi-l tot repeţi deşi-i ştiut,
    Iubirea ta mângâietoare în sufletu-mi a dăinuit.

    Te voi iubi întotdeuna. Din ceasu-acesta care-mi scapă
    Şi până-n viitor când timpul, nepăsător, victorios,
    Îşi va goli clepsidra toată, la cea din urma-a mea etapă,
    În inimă îmi va rămâne amorul nostru luminos.

    Iar mai departe, sub ţărâna, în care trupu-o să coboare
    Spre a putea dormi mai bine, vreau să te port cu mine-n gând,
    Iar cei ce-mi vor călca cenuşa cu inima nepăsătoare,
    De-or fi pe nume să te cheme, sub paşi mă vor simţi vibrând.
    poezie de Elena Văcărescu

    adevarul.ro/cultura/istorie/elena-vacarescu-exilata-iubire- sursa net.

    Apreciază

BUN VENIT IN CAFENEAUA NOASTRA !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.