FANTEZIE DE TOAMNA
Acesta-i un cântec pe care de mult
Am vrut să vi-l cânt dumneavostră.
Natura-l repetă cu aspru tumult.
Acesta-i un cântec pe care-l ascult
Cu nasul lipit de fereastră.
Ca vechiul ceasornic cu muzică, port
Cântare latentă în mine.
Se pune-n mișcare un tainic resort
Și-mi cântă romanța trecutului mort
În freamăte lungi de suspine.
Cu crengile ude și fără veșmânt
Salcâmii la poartă se-ndoaie.
Pe stradă se plimbă iernaticul vânt
Și fluieră-n tactul aceluiași cânt
Și plânge cu lacrimi de ploaie.
În casă tac toate. Un singur covor
Atacă, pe nas, uvertura.
Și cărțile toate-l urmează în cor,
Începe să cânte întregul decor, —
Ceasornicul bate măsura.
Și-acuma-i un cântec adânc, ne-ntrerupt:
Dulapul cu-o aripă frântă,
Și patul, și soba, și scaunul rupt,
Și vechile cadre cu flori dedesubt
Se uită la mine și cântă.
Ca undele mării izbite de dig
Pereții-mprejur fredonează…
Și numai o muscă surprinsă de frig
Pe masă, alături de-un rest de covrig,
Cu labele-n sus, hibernează.
George Toparceanu
…………………………………………………………………
Anitanna's Blog la Cafeneaua "Trandafirul rosu" 
Frumoooos!!! multumesc scumpa, pupici
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buna dimineata,Anto,draga mea frumoasa munteanca si doritoare de frumos…
Ma bucura ca treci si pe aici…sunt in dreapta afisate si cu un simplu clik le poti vdea oricand !
Se pare si cu certitudine o scriu ca tot ce apare zilnic exprima starea mea sufleteasca din acea zi raportata la atmosfera din jur la dsechiderea ochilor,la vederea luminii… a zilei ,a celor dragi…
Sunt zile cand simt,deci sunt constienta de asta, ca ma bucur precum un copil care stie, ori simte ca i se va lua jucaria preferata…odata si odata ,o va pierde !? 😛 😀
Va multumesc pentru trecere pentru mesaje si tot ce-mi lasati!
Sa fiti sanatoase,cu putere de munca si mai ales iubite de cei din jur!
O zi minunata cu ganduri la fel de bune si multa pretuire !
Va pup!
ApreciazăApreciază
Un anotimp frumos,dar si trist pentru unele suflete !
…………………………………………….
În toamnă – Ion Pillat
Adăugat de: Gerra Orivera
Te iau, te strâng la pieptu-mi. Copilo, ce departe
Te simt! Căci, vezi, acuma e ceasul liniştit,
Când bate iar la garduri cu pasul ostenit
Cobzarul toamnei, vântul, în strai de frunze moarte.
Nu plânge. E zadarnic şi oaspele-i poftit.
E scris să vie astăzi purtând a morţii carte ;
Şi câte-au fost pe lume ne par ce sunt: deşarte.
Deschide numai poarta, rostindu-i bun venit.
Deschide largă poarta bătrânului cobzar
Ne-o spune jalea veche uitată de demult,
Şi hora amintirii se va roti mai rar.
Auzi? Se depărtează spre zarea de cenuşe
Cu sufletele noastre … Sunt singur şi ascult
Cum bate veşnicia în pieptu-ţi de păpuşe.
*
Pustie e grădina, pustie casa toată
În care o iubire crescuse an de an.
Ce mari sunt azi copacii! Sub ramuri de castan,
Pridvorul alb în frunză de iederă înoată.
Fântâna părăsită rămase fără roată,
Se pierde şerpuirea potecii într-un lan,
Şi sub boltirea verde a codrului, oltean
Chilim aştern arinii în zilele de zloată.
Cărările înguste zadarnic le cutreier!
Străine îmi sunt astăzi, sau eu le sunt străin ?
Dar neschimbat prieten un ţârâit de greier,
Acelaşi ca şi-atuncea, în clipe de tăcere
Reînfiorând visarea cu roze efemere,
îmi sângerează pieptul cu veşnicul său spin.
*
Plutaşul Moarte trece pribeag pe râul lumii.
Iar după dânsul veacuri, popoare,-n jocul spumii,
Târâte de puhoiul pătat de înserări,
Se şterg spre veşnicia potolitoarei mări.
Şi Moarte, surugiul cu frâu-n dinţi, călare,
Noroadele goneşte pe-a timpului cărare.
Iar veac de veac se leagă în urmă : nor de scrum,
Şi pulbere se-aşterne prin colbul de pe drum.
Şi Moarte, pivnicerul din toamnele târzii,
Ciorchine de popoare ca struguri culegînd,
La linurile vremii le duce cu pas rar.
Dar pentru noi, iubito, al morţii lăutar
Să cânte. – Simţi cum piere trecutul rând pe rând,
Uitarea cum burează în suflete pustii?…
Puteti citi:
hanul cu randunici
In paza pridvorului dtrabun….
Gustar…
Nu-i vara si nu-i toamna:e vremea cand in tine,
Pe inserari senine,un dor de duca-ti vine.
Can noptile sunt clare si cerul e paharul
De sticla care zvarle cu stelele ,cu zarul,
Pe drumuri departate sa prinda calatorul
Pe casa parasita voi trage greu zavorul.
………………………………………………
……continuare in vol.de poezii,dihn biblioteca persoanala a cafenotecii:
Poezii de Ion Pillat..
orii :
sursa:GOOGLE
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat..
http://www.poetiinostri.ro
……………………………..
ApreciazăApreciază
Ion Pillat a fost un eseist, poet tradiționalist, antologist, editor și publicist român, membru corespondent al Academiei Române. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion C. Wikipedia
Născut: 31 martie 1891, București
Decedat: 17 aprilie 1945, București
Operă de debut: 1912 – „Visări păgâne”
Activ ca scriitor: 1912 – 1945
Mișcare/curent literar: tradiționalism, parnasianism
Cărți: Poezii, Casa amintirii, Limpezimi,
MAI MULTE PE GOOGLE
…………………………………………………
ApreciazăApreciază