CALENDARUL ZILEI DE 15 MAI 2018


 

YMSUxyONYwLS0XiM0zheXERgo3snOf2lZ5ygSw9ZyWd-qcsEpZfhRCxA_q69Srgm
Va invit la calendarul zilei :
Astazi:,15 MAI, MARTI :sf_iacob_putneanul_florentina_mardari_1.jpg
Sf Cuv.Pahomie cel Mare;
+SF.Ier.Iacob Putneanul,Mitropolitul Moldovei.
Astazi,PSALMUL 104…

Psalmul 104 – Pentru ca oamenii să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele.
Al lui David.
PSALMUL 104 

1. Laudati pe Domnul si chemati numele Lui; vestiti intre neamuri lucrurile Lui. 
2. Cantati-I si-L laudati pe El; spuneti toate minunile Lui. 
3. Laudati-va cu numele cel sfant al Lui; veseleasca-se inima celor ce cauta pe Domnul. 
4. Cautati pe Domnul si va intariti; cautati fala Lui, pururea. 
5. Aduceti-va aminte de minunile Lui, pe care le-a facut; de minunile Lui si de judecatile gurii Lui. 
6. Semintia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, alesii Lui. 
7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, in tot pamantul judecatile Lui. 
8. Adusu-si-a aminte in veac de legamantul Lui, de cuvantul pe care l-a poruncit intr-o mie de neamuri, 
9. Pe care l-a incheiat cu Avraam si de juramantul Sau lui Isaac. 
10. Si l-a pus pe el lui Iacob, spre porunca, si lui Israel legatura vesnica, 
11. Zicand: „Tie iti voi da pamantul Canaan, partea mostenirii tale”. 
12. Atunci cand erau ei putini la numar si straini in pamantul lor 
13. Si au trecut de la un neam la altul, de la o imparatie la un alt popor, 
14. N-a lasat om sa le faca strambatate si a certat pentru ei pe imparati, zicandu-le: 
15. „Nu va atingeti de unsii Mei si nu vicleniti impotriva profetilor Mei”. 
16. Si a chemat foamete pe pamant si a sfaramat paiul de grau. 
17. Trimis-a inaintea lor om; rob a fost randuit Iosif. 
18. Smeritu-l-au, punand in obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, pana ce a venit cuvantul Lui. 
19. Cuvantul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a imparatul si l-a slobozit, capetenia poporului si l-a liberat pe el. 
20. Pusu-l-a pe el domn casei lui si capetenie peste toata avutia lui, 
21. Ca sa invete pe capeteniile lui, ca pe sine insusi si pe batranii lui sa-i intelepteasca. 
22. Si a intrat Israel in Egipt si Iacob a locuit ca strain, in pamantul lui Ham. 
23. Si a inmultit pe poporul lui foarte si l-a intarit pe el mai mult decat pe vrajmasii lui. 
24. Intors-a inima lor, ca sa urasca pe poporul Sau, ca sa vicleneasca impotriva robilor Sai. 
25. Trimis-a pe Moise robul Sau, pe Aaron, pe care l-a ales. 
26. Pus-a in ei cuvintele semnelor si minunilor Lui in pamantul lui Ham. 
27. Trimis-a intuneric si i-a intunecat, caci au amarat cuvintele Lui; 
28. Prefacut-a apele lor in sange si a omorat pestii lor; 
29. Scos-a pamantul lor broaste in camarile imparatilor lor. 
30. Zis-a si a venit musca caineasca si multime de muste in toate hotarele lor. 
31. Pus-a in ploile lor grindina, foc arzator in pamantul lor; 
32. Si a batut viile lor si smochinii lor si a sfaramat pomii hotarelor lor. 
33. Zis-a si a venit lacusta si omida fara numar. 
34. Si a mancat toata iarba in pamantul lor si a mancat rodul pamantului lor, 
35. Si a batut pe toti intai-nascutii din pamantul lor, parga intregii lor osteneli. 
36. Si i-a scos pe ei cu argint si cu aur si nu era in semintiile lor bolnav. 
37. Veselitu-s-a Egiptul la iesirea lor, ca frica de ei ii cuprinsese. 
38. Intins-a nor spre acoperirea lor si foc ca sa le lumineze noaptea. 
39. Cerut-au si au venit prepelite si cu paine cereasca i-a saturat pe ei. 
40. Despicat-a piatra si au curs ape si au curs rauri in pamant fara de apa. 
41. Ca si-a adus aminte de cuvantul cel sfant al Lui, spus lui Avraam, robul Lui. 
42. Si a scos pe poporul Sau, intru bucurie si pe cei alesi ai Sai, intru veselie. 
43. Si le-a dat lor tarile neamurilor si ostenelile popoarelor au mostenit, 
44. Ca sa pazeasca dreptatile Lui si legea Lui s-o tina. 

……………..3430d-0f525da2ee27 Pentru cei dragi plecati de langa noi,rugaciuni, o calda si pioasa aducere aminte, o candela aprinsa si ne rugam ca BUNUL DUMNEZEU SA-I IERTE de pacate si sa-i odihneasca in liniste si pace in loc de verdeata de unde a plecat durerea si suspinul.
DUMNEZWEU SA-I IERTE ! !
r56GID6MjAxYImHzkxQRV5bm1rvyxb54bpCaS0S5YUcnzstYLWuaz-UmXa-vDW0z

Doamne ajuta-ne !

Slava lui DUMNEZEU pentru toate !

Multumim ,DOAMNE pentru tot !r0eVx6NhfkxG-NEHW5LfT36t3KRaPmE-8qXl5KCoJHBxcqEVdR2KRiAGW4Ekk6G-

Un MAI frumos,linistit cu multa sanatate, pace sufleteasca si MAI multa iubire !

Celor din lumea larga care trec pe aici si isi sarbatoresc ceva special in viata lor ,astazi…e648d0f630f88d3af0db8590d996be80--flower-arrangements

LA MULTI ANI cu sanatate si mult noroc !
Sa fiti fericiti si mult IUBITI(e) !

Fiecare zi este o noua speranta… sa ne bucuram de fiecare clipa din ea !

Fiti iubite (i) si iUBIRE !

YMSUxyONYwLS0XiM0zheXERgo3snOf2lZ5ygSw9ZyWd-qcsEpZfhRCxA_q69Srgm

 

Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita din plin, cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la CALENDARUL ZILEI DE 15 MAI 2018

  1. anitanna zice:

    Sfântul Iacob Putneanul este un dar neprețuit, pe care Dumnezeu l‑a făcut poporului român și Bisericii. Viața și faptele sale sfinte nu au rămas ascunse sub obroc, ci sunt o pildă de slujire a lui Dumnezeu, din toată inima și din toată puterea, prin toate darurile cu care marele ierarh a fost înzestrat.

    Intrat în mănăstire din copilărie, a ajuns egumen la Putna, episcop de Rădăuți, mitropolit al Moldovei și a strălucit tuturor prin dragostea și jertfa pentru oameni, prin râvna pentru Hristos și Biserică, prin demnitate creștină și neînfricare întru apărarea adevărului și a binelui.

    Smerit, rugător pentru neam și țară, el a știut să se identifice cu nevoile și durerile poporului, devenind un părinte al tuturor, dăruitor, rugător și jertfitor. Rugăciunile și activitățile sale au fost îndreptate, în primul rând, spre binele familiei, creșterea și educația copiilor și ajutorarea săracilor și a celor în nevoi. A ctitorit mai multe biserici și mănăstiri, a tipărit primul abecedar din Moldova, s‑a îngrijit de înființarea primei școli rurale din Moldova și a Spitalului Sfântul Spiridon din Iași.

    Pentru Putna, el este al doilea mare ctitor al mănăstirii și părintele monahilor nevoitori la mănăstire și în așezămintele ei, Sihăstria Putnei, Sihăstria Ursoaia și Mănăstirea veche, în secolul al XVIII‑lea. În jurul lui s‑au adunat părinți care, la rândul lor, au format pe alții și au dus mai departe mesajul pe care l‑a avut Putna dintru început, de la Sfântul Voievod Ștefan cel Mare: buna chivernisire a vieții, iubirea adevărului, iubirea credinței, iubirea a ce este frumos și veșnic.

    Începuturile vieții monahale

    Sfântul Mitropolit Iacob s‑a născut la 20 ianuarie 1719, într‑o familie credincioasă și așezată din nordul Moldovei. Aproape toți membrii familiei sale vor intra în cinul monahal: părinții s‑au călugărit și au purtat numele Adrian și Mariana, fratele a devenit monahul Ioil, o soră a fost monahia Pelaghia, iar o altă soră, Maria, se va căsători, soțul ei devenind mai târziu ieromonahul Misail de la Schitul Doljești.

    Mișcat de râvna pentru Hristos, la numai 12 ani, a intrat în Mănăstirea Putna. Aici a aflat o adevărată școală monahală, cu părinți duhovnicești care transmiteau știința vieții în Hristos de la o generație la alta. Cu smerenie, s‑a predat pe sine ascultării și astfel s‑a format părintele duhovnicesc pe care îl arată faptele și scrierile sale de mai târziu.

    La Putna, el a fost ucenic al Mitropolitului Antonie, pe care îl considera „starețul” său, părintele său duhovnicesc. Astfel, s‑a înscris în filiația duhovnicească a acestuia, care începe cu Mitropolitul Sava Balaci, în prima jumătate a secolului al XVIII‑lea, și continuă prin Episcopul Calistru de Rădăuți, Mitropolitul Antonie, Sfântul Iacob. În Pomelnicul mănăstirii, alcătuit din porunca Sfântului Iacob în 1756, la locul unde este însemnat numele Mitropolitului Sava, această legătură este arătată astfel: „Sava mitropolit: Acesta au călugărit pre episcopul Calistru, iar Calistru pe Antonie mitropolit, iar Antonie pe Iacob mitropolit”.

    În puțini ani, a sporit duhovnicește foarte mult, încât, în 1736, la numai 17 ani, a fost hirotonit ieromonah de către Mitropolitul Antonie.

    După ce a primit darul preoției, și‑a continuat nevoințele duhovnicești cu mai multă râvnă și s‑a adâncit în smerita cugetare, în cunoașterea de sine și în cunoașterea lui Dumnezeu. Hrănindu‑se cu scrierile Sfinților Părinți, care se aflau în biblioteca mănăstirii, cu hrana duhovnicească a rugăciunii și purtat de aripile dumnezeiești ale ascultării, Sfântul Iacob și‑a umplut sufletul de dorul pentru Dumnezeu și de râvna pentru frumusețea vieții în Hristos. Gândul la dobândirea unirii cu Dumnezeu l‑a călăuzit toată viața, arătându‑i care faptă se înveșnicește și care piere fără folos sufletesc.

    Râvna sa pentru mănăstire, priceperea la cele văzute și darul lui Dumnezeu care se odihnea întru smeritul Său slujitor au arătat obștii că este vrednic să se îngrijească de bunul mers al Putnei. Astfel, a fost ales egumen al mănăstirii în 1744, la vârsta de 25 de ani.

    Alegerea ca ierarh

    Însă darurile sale și lucrarea lui Dumnezeu cu el străluceau și dincolo de porțile mănăstirii, astfel încât, un an mai târziu, în 1745, este ales Episcop de Rădăuți.

    Sfântul Iacob s-a implicat în organizarea învățământului pentru copii. La 25 decembrie 1747, domnul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica, membrii divanului, Mitropolitul Nichifor și episcopii Iacob al Rădăuților, Ioanichie al Romanului și Ierotei al Hușilor au hotărât înființarea a trei școli pentru copii în centrele episcopale din Roman, Rădăuți și Huși. Episcopilor le revenea îndatorirea de a găsi dascăli și de a face „necontenită cercetare școlilor, adesea luându-se seama cum învață copiii și la ce sporesc, ca și dascălii să se silească, și copiii să se procopsească cu învățătura lor”. La Rădăuți, școala a funcționat chiar în sediul episcopal.

    Sfântul Iacob a fost și un susținător al traducerilor cărților de cult în limba română, continuând astfel opera Sfântului Mitropolit Dosoftei. În anul 1745, la Rădăuți, a văzut lumina tiparului Liturghierul, tipărit „cu osteneala și toată cheltuiala a iubitorului de Dumnezeu chir Iacob, episcopul Rădăuțiului”, cartea fiind cel de-al doilea liturghier românesc din Moldova, după cel al Sfântului Dosoftei (1679, 1683). Traducerea a fost făcută din grecește de către Evloghie dascălul.

    În anul 1749, domnul Constantin Cehan Racoviță a desființat vecinia, echivalentul iobăgiei din Moldova. Printre cei care l-au convins la aceasta a fost și Sfântul Iacob Putneanul.

    După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa pentru slujirea lui Dumnezeu au fost hotărâtoare pentru a fi înălțat în scaunul de Mitropolit al Moldovei. În noiembrie 1750, a fost ridicat în treapta cea mai înaltă a ierarhiei bisericești a țării. Tradiția era ca episcopul de la Roman, pe atunci Ioanichie, să devină mitropolit, însă acesta, cunoscându‑l bine pe Sfântul Iacob, a văzut că el este cel ales de Dumnezeu să păstorească Biserica în acele vremuri. La rândul său, și Sfântul Iacob l‑a cinstit pe acest evlavios și energic ierarh și îl considera ca un „al doilea stareț”, după întâiul său părinte duhovnicesc, Mitropolitul Antonie. Atunci când va începe înnoirea Mănăstirii Putna, Sfântul Iacob îl va chema și pe Episcopul Ioanichie să participe la această lucrare.

    În cei zece ani cât a fost mitropolit la Iași, 1750–1760, a desfășurat o intensă activitate pastorală și socială, a promovat cultura și tiparul românesc și a vegheat la traducerea de cărți folositoare de suflet.

    Miluitor al sărmanilor

    În slujirea de cel dintâi ierarh al țării, Sfântul Iacob a împlinit, cu toată ființa sa, cuvântul Mântuitorului Hristos: „care între voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru” (Matei 20, 26). A lucrat cu multă râvnă la creșterea duhovnicească a poporului și, când a fost nevoie, s‑a jertfit, fără cruțare de sine, pentru apărarea turmei încredințate lui de Dumnezeu.

    Una dintre cele mai mari binefaceri pe care le‑a făcut păstoriților săi a fost faptul că a reușit să determine pe domnii țării să elimine câteva impozite care sărăceau întreaga țară, dar mai ales pe oamenii simpli.

    Lupta cea mai grea a dus‑o pentru eliminarea impozitului numit „văcărit”. A câștigat această luptă în care și‑a pus toată puterea și a pecetluit izbânda cu renunțarea la scaunul de mitropolit. Izvorul râvnei pentru această luptă a fost faptul că el s‑a identificat cu necazurile poporului din vremea sa. Dragostea pentru credincioși l‑a făcut să fie una cu durerea lor și cu dorința lor de bine.

    Țările române se aflau în perioada foarte dificilă a domniilor fanariote. Pentru a deveni domni, candidații trebuiau să achite sultanului, marelui vizir și altor persoane importante din administrația Imperiului Otoman mari sume de bani. Apoi, venind în țările române, puneau impozite împovărătoare, pentru a strânge banii cheltuiți cu dobândirea domniei.

    Cel mai greu era văcăritul, impozitul pe animale mari. Acesta ducea la o sărăcie cumplită în țară, care afecta mai ales pe oamenii nevoiași. În mai multe rânduri, ierarhii țării au reușit să lege cu blestem și să interzică, astfel, acest impozit. Dar, la presiunea puterii domnești, blestemul era dezlegat și se percepea, din nou, văcăritul. Pentru prima dată, strămoșul duhovnicesc al Sfântului Iacob, Mitropolitul Sava, a reușit să oprească impozitul, prin blestem, în 1698. În 1749, Sfântul Iacob luase parte la legarea prin blestem a văcăritului de către toți ierarhii moldoveni.

    Voievodul Constantin Racoviță, la începutul celei de‑a doua domnii în Moldova, în 1756, l‑a impus din nou. Sfântul Iacob l‑a sfătuit și l‑a determinat să renunțe la acest impozit. Iată cum este descrisă fapta Sfântului Iacob și gravitatea văcăritului într‑o cronică din epocă:

    „Îndemnându‑se din râvnă dumnezeiască și prin duhovnicescul sfat al Preasfințitului Iacob Mitropolitul Moldovei și socotind cum că toată ticăloșia și stricăciunea țării acesteia nu este dintr‑altă, fără numai dintr‑acea dajdie stricătoare și urâtă, că măcar că vaci nu rămăseseră la locuitorii țării, dar, de vreme ce era văcăritul, tot trebuia să dea sumă de bani, și o babă săracă, ce toarce în furcă să‑și agonisească hrana și comândul său, trebuia la acea vreme să dea și ea bani la văcărit”.

    Sfântului Iacob și celorlalți ierarhi li s‑au alăturat boierii țării și, împreună, au cerut și au primit de la patriarhul de Constantinopol o carte de afurisenie împotriva acelora care vor pune din nou acest impozit.

    Ceremonia religioasă de punere a blestemului asupra văcăritului a fost deosebită. Domnul Constantin Racoviță a chemat la Iași câte 6 locuitori din fiecare ținut al țării. Alături de ei, au venit mulți oameni din oraș și din împrejurimi. S‑au adunat cu toții în Catedrala Mitropolitană și în incinta Mitropoliei. În cadrul Sfintei Liturghii, la Vohodul Mare, Sfântul Iacob a dat citire Cărții Patriarhale de blestem, iar poporul a răspuns după fiecare frază: „Amin!”. Cronicarul Enache Kogălniceanu, care s‑a ocupat cu buna rânduială la slujbă, a scris: „nu putem arăta ce vuiet era în biserică de strigarea norodului”. Apoi a urmat citirea unei cărți de blestem, semnată de mitropolit, de episcopi și de egumenii marilor mănăstiri.

    După înlăturarea acestui impozit, în anii următori țara a înflorit, pentru că familiile se eliberaseră de povara sărăciei datorate impozitului văcăritului. Înlăturarea impozitului a făcut ca mai mulți copii să se nască în familiile care nu mai erau stăpânite de frica de a nu avea ce să le dea de mâncare: „îndată cum s‑au rădicat această dajdie, au început a se întări și a se înmulți locuitorii țării și de atunci prea bine s‑au îndreptat țara”.

    Dar Sfântul Iacob a trebuit să lupte în continuare pentru păstrarea acestei binefaceri. Urâtorul de bine al neamului omenesc, care, mai ales, se luptă împotriva celor mai slabi, a copiilor, nu putea să rabde că din ce în ce mai mulți prunci veneau pe lume, primeau Taina Botezului, iar părinții lor lăudau pe Dumnezeu pentru aceasta.

    În martie 1757, Constantin Racoviță a fost schimbat și în locul lui a fost pus domn Scarlat Ghica, care a încercat să îl determine pe Sfântul Iacob și pe ceilalți arhierei să dezlege blestemul pe văcărit.

    Văzând că nu îl poate convinge pe Sfântul Iacob, Scarlat Ghica a apelat la sultan și a obținut dreptul de a reintroduce văcăritul, chiar dacă arhiereii nu dezleagă blestemul. Dar, spune cronica, „s‑a cunoscut că nu a fost voia lui Dumnezeu să treacă ruga și lacrimile lui Iacob Mitropolitul și ale altor arhierei; că atunci când gătise toată rânduiala slujbei să pornească văcăritul, i‑a sosit mazilirea și s‑a dus în Țara Muntenească, rupând toate rânduielile slujbei ce făcuse”.

    La 1758, turcii au numit domn pe Ioan Teodor Callimachi. Noul domn a insistat și el foarte mult pe lângă Sfântul Iacob să dezlege blestemul, atât în mod direct, cât și prin intermediul altor demnitari.

    În cele din urmă, după doi ani de insistențe, în 1760, Sfântul Iacob, pentru a nu apărea o criză în țară, a părăsit scaunul de mitropolit. El a rostit atunci un mișcător cuvânt de învățătură:

    „Iată că m‑am lepădat și de Mitropolie și de cinste și de toate ale acestei lumi, numai focul jurământului să nu‑mi iau în cap și în suflet; și socotiți că sunteți toți musafiri ai acestei lumi și în cealaltă lume avem a trăi și a răspunde la faptele noastre și fiți sănătoși”.

    La aceste cuvinte, cei de față s‑au „pierdut cu firea” și au izbucnit în plâns. Nu numai ei, ci tot poporul, boieri și oameni simpli, au plâns amarnic la retragerea sa, căci știau că un mare și sfânt păstor pleca de la ei.

    Dar jertfa lui nu a fost în zadar. Prin ea s‑a pecetluit eliminarea văcăritului. În ciuda dezlegării primite de la Patriarhul de Constantinopol, nimeni nu a îndrăznit, nici următorul mitropolit, Gavril Callimachi, chiar dacă era fratele domnului, nici un altul, să dezlege blestemul pentru a impune din nou impozitul. Spre deosebire de Moldova, în Țara Românească văcăritul a mai fost perceput încă 40 de ani.

    Atât de mare a fost importanța opoziției Sfântului Iacob față de văcărit, încât în popor au rămas două versuri, în care este portretizat tocmai prin această faptă:

    „Iacob mitropolitul, Care‑a legat văcăritul.”

    Sfântul Iacob a avut rolul decisiv și la eliminarea temporară a altor două impozite, pogonăritul (5 august 1755) și vădrăritul (25 august 1756), care vor fi apoi desființate.
    Luminarea poporului prin educație
    …cititi continuare pe http://www.doxologia.ro/vietuile sfintilor…
    De veghe în casa Măriei Sale. File de pateric de la Mănăstirea Putna, Editura Mitropolit Iacob Putneanul, Putna, 2017)

    Apreciază

  2. Mulțumim pentru aceasta utila rubrica din blogul dumneavoastră

    Apreciază

  3. anitanna zice:


    Sa nu faci nimic e tare grav.
    Nu stii cand ai terminat.
    Leslie Nielson

    Stiati ca uneori viata poate fi in trei etape :
    Vrede crud
    Verde matur
    Verde opac …


    Sa aveti o zi de arti cu triumf , reusita !

    Apreciază

Bun venit !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.