INIMILE CER …


307897_443505449041933_1341764592_n                                                            INIMILE CER :

Inimile vor viaţă,
Nu se plâng aşa-n neştire,
Cerşind pietrelor iubire,
Şi foc sloiului de gheaţă.
catren de Alexandru Vlahuţă din Nu-i de ajuns

002l053ZDZAn buna

Reclame

Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita din plin, cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Galerie | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la INIMILE CER …

  1. anitanna zice:

    Sa admiram ploaia, caderea frunzelor,dar nu cu nostalgie ,ci cu bucurie si credinta ca in locul lor cand va trebui ,va veni vremea,se va naste o alta generatie de frunzulite mici,plapande…

    O duminica binecuvantata sa aveti!

    Apreciază

  2. anitanna zice:

    Ganduri…
    … le las aici mai jos si ne vedem mai tarziu…!



    „Îmi este frig. Dar nu la propriu.
    Îmi este frig de atâta răceală pe care o văd în oameni, de atâta tristețe și dezolare, de atâta invidie și neincredere.
    Îmi este frig și nu mă pot opri din tremurat. Pentru ce mă întreb nedumerit/ă.
    Pentru ce oamenii nu văd ceea ce ar trebui să vadă?
    Pentru ce nu înțeleg ceea ce stă chiar înaintea lor?
    Pentru ce nu acceptă ceea ce li se oferă?
    Pentru ce nu au încredere în drumul pe care Dumnezeu l-a așezat în fața lor?
    Îmi este frig. Iar peisajul este înfricoșător.
    Parcă m-aș afla în junglă și nu pe stradă.
    Parcă m-aș afla într-o peșteră adâncă și întunecată și nu înconjurat/ă de oameni.
    Îmi este frig pentru mine, dar și pentru ei. Și îmi este frig pentru ceea ce va urma. Pentru că frigul nu este decât o senzație trecătoare, ceea ce rămâne în suflet după aceea, e marea dilemă. Compar fără să vreau frigul din suflet cu toamna de afară.
    Pentru că și afară, dar și înăuntru bate același vânt amețitor și plouă cu lacrimi.
    Pentru că atât înăuntru cât și afară toamna se dezlănțuie și aduce frunze moarte, vise risipite, gânduri negative.
    Îmi este frig și nu știu cu ce aș putea să-mi învelesc sufletul.
    Cu ce aș putea să-l protejez?
    Oare e suficient dacă îl acopăr cu încredere și curaj?
    Cu iubire și iertare?
    Cu bunătate și blândețe?
    Oare îi va fi suficient de cald dacă tot ce am este un vis și un licăr de speranță?!”

    …nici o prietenie nu-ţi poate încrucişa cărarea destinului fără a lăsa o urmă veşnică. Francois Mauriac

    Apreciază

Daca doresti...poti scrie ceva !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s