Stii cum e sa fii teoretic intr-o relatie cu cineva, dar sa te simti, mai degraba, ca intr-o celula friguroasa si intunecoasa a unei inchisori, mentinut in viata doar de mici atentii frugale si tanjind mereu dupa mai mult? Sa fii constient cum pielea iti plange dupa atingeri, buzele ti se usuca fara pasiunea sarutarilor, iar sufletul ti se ofileste fara bucuria de a fi intampinat de o alta inima ce tresalta pentru tine?
Vezi articolul original 765 de cuvinte mai mult
Draga ,Mary,nu stiu daca ai remarcat pe topicul,Citatul serii..acest link adus aici despre Imbolnavirea de ne-iubire…
Am dat ocazional peste el,l-am citit si mi-a placut modul de abordare cred ca al unui specialist…un psiholog.
Te rog sa-l citesti si sa-mi scrii ceva despre acest subiect..
Ceva am discutat acolo,dar poate ca nu ai citit totul si am repetat linckul…
Seara buna!
ApreciazăApreciază
Buna, Anita din nou. L-am recitit si am inceput sa vad si filmul. Am gresit cand am spus ca exemplul din film nu se potriveste( ma gandeam la alceva cand am spus asta, la ce vorbisem noi despre acel comportament). Practic acel exemplu se referea cum era sotia cand nu ii era impartasita dragostea( depresie, caderea parului etc), ci cum a devenit atunci cand dragostea i-a fost impartasita.
Este frumos si sanatos sa pleci atunci cand esti nefericit/a, dar depinde si de conjunctura. Psihologul are dreptate: pentru nimeni nu trebuie sa suferi, ci mai ales sa se ajunga la boala din aceasta cauza.
Tu ce parere ai?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alunga gandurile negre din viata ta. Planteaza o gradina pretioasa cu sentimente sincere si nobile.
Vei vedea ca acolo unde creste doar iubire, dusmanii vor vedea doar spini de invidie!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Sunt materiale interesante pe acest blog. Am sa salvez link-ul sa citesc articolele din cand in cand.
„Universul in doi… al iubirii
Stii sentimentul acela de complicitate cu persoana iubita, ca si cand impartiti ceva ce doar voi doi stiti?
De fapt, chiar impartiti. Un intreg univers.
Un univers particular, ce aduce sentimentul reconfortant ca apartinem unui loc al nostru care nu seama cu un altul si care, chiar daca nu este vizibil si concret, ne face sa ne simtim mereu primiti si in siguranta.
Relatia de iubire ne ofera, de cele mai multe ori, implinirea acestei nevoi esentiale – de a impartasi un univers secret impreuna cu cineva special, ca un fel de refugiu pentru doi in fata greutatilor cotidiene.
Acest spatiu deosebit pe care il impartim cu partenerul de cuplu se formeaza firesc din rezonantele ce apar intre afinitatile si complementaritatile noastre, armonizate intr-un mod unic, generand o melodie specifica doar noua. Privirile, gesturile, semnalele mici, glumele pe care doar noi doi le intelegem, ne consolideaza intimitatea si devin semnatura cuplului nostru.
Noua lume pe care o construim in acest fel nu este doar o simpla alaturare a celor doua universuri care ne reprezinta pe noi, ca persoane individuale, ci este rezultatul unei combinatii irepetabile.
De aceea, nici o relatie pe care o avem nu va semana cu alta, caci fiecare alaturare genereaza un spatiu diferit, un stil diferit, o atmosfera diferita. Calitatea emotionala a ambiantei ce se dezvolta intre noi este cea la care ne raportam atunci cand ne amintim si ne analizam relatiile – trecute sau prezente. Dupa felul in care ne fac sau ne faceau sa ne simtim, putem sa ne dam seama despre ce ar fi specific fiecareia dintre aceste legaturi.
De aceea, “lucrul” pe care il vom cauta mereu, prin conectarea cu cineva, va fi intotdeauna o stare. Dar nu una oarecare, ci acea stare particulara compusa intr-un mod cat mai armonios din senzatiile de expansiune, coerenta, vitalitate, onestitate si siguranta.
Atunci cand ne indragostim, incepem sa lucram impreuna pentru a ne construi universul comun, care sa ne reprezinte si sa ne satisfaca pe amandoi in acelasi timp. Daca el va evolua si se va imbogati sau va stagna si se va destrama, depinde doar de felul in care deja exista sau se poate dezvolta o armonizare intre personalitatile noastre.
Nevoia de a imparti un astfel de spatiu este mereu prezenta in interiorul nostru si ne ghideaza, ori sa formam un nou univers impreuna cu altcineva mai potrivit pentru noi, ori sa ne implicam mai mult in consolidarea celui in care ne aflam.
Si chiar daca universul acesta este bazat pe o impartasire a bucuriei de a fi sau reprezinta mai degraba un adapost impotriva durerii si a circumstantelor exterioare deranjante, un fel de „noi impotriva altora”, locul acesta unic devine extrem de important pentru ambii parteneri, fiind simultan un sistem de suport emotional care ne sustine si ne incurajeaza dezvoltarea proprie, o sursa de hrana si energie care ne ajuta sa ne refacem fortele, un templu primitor care ne ofera protectie.
Iar daca relatia de iubire este una reusita si implinitoare, spatiul creat intre cei doi ramane ca o unica certitudine, ca singurul lucru real si valid in mijlocul haosului si ambiguitatii inconjuratoare, un loc miraculos de regasire si adapare.”
Anita, stii unerori ce ma uimeste pe mine? Chiar psihologii care stiu o gramada de tehnici, care cunosc atat de bine comportamnetul uman, o dau in bara?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da,interesante postari are acel site…
ApreciazăApreciază
Evening hkusehold devotons havｅ been one of
the crucial essential elements of Lee and Larrү?s day.
Daddy read part of thｅ story of Jesus coming at Cһristmas whiuch
is the plаce he learn уearly throoughout Deⅽembеr so they might know the trrue motive for Christmɑs,
to hhave fun the birth oof Jesus. On the finish of it, Leе asked, ?Dadԁy, did
Jesus get a biгthday celebration every year ᴡith prеsents
aand а clown too?
ApreciazăApreciază