Si nu plec de aici…pana nu va las ceva pentru suflet…ar fi mare pacat!
Sa aveti o zi de vineri minunata,e vara,e luna lui Cuptor,e vremea vacantei ,iar pentru cei care nu au inca vacanta,concediu…
WEEKEND PLACUT …incepe peste cateva ore,soare si lumina,dragoste in suflete !… ❤
Eu,asta va doresc !
FITI IUBIRE !
BINECUVANTAREA MESEI …
Jean-Baptiste Simeon Chardin.
https://youtu.be/MA-9y3J142E
El a fost reprezentantul de varf al picurii realiste franceze din secolul XVIII.
Tablourile lui reprezinta,evenimentele vietii simple a micii burghezii si obiectele cotidiene intr-o atmosfera interna.In tablourile sale care emana o liniste simpla , pe langa naturile moarte,gasim prezente gospodine hartnice si mame ocupate cu educatia copiilor.
Frumusetea surprinzatoare a tablourilor consta in tehnica minutioasa cu care a reprezentat realitatea.,in luminile calde, si in armonia sobra.
Unul din cele mai gratioase tablouri ,a primit titlul de”Binecuvantarea mesei”
Clipele interne ale caminului si zilele simple de lucru constituie o tema indragita de pictor.In tabloul lui Chardin,mama pune masa de pranz,in timp ce cei doi copii cer binecuvantarea mesei,iar camera simplu mobilata nu socheaza
n tabloul “Fata din bucatarie” gasim si elemente de natura moarta alaturi de reprezentarea figurativa.
Se pare ca a fost unul din cei mai simpatici pictori al secolului
Cine isi mai aduce aminte????
POEZIE, FLAVIA BUREF
PLOAIA SI NOI
La geamuri, degetele ude ale ploii bat,
Ea imi aduce de la tine vesti.
Ascult! Si-n ritmul picaturilor, ciudat,
Imi spune ca ti-e dor si ma iubesti.
E multa vreme de cand ploaia ne-andragit;
Din prima seara chiar un parc ne-a daruit.
Atata i-a speriat pe toti cu stropii grei,
ca ne-a facut stapani pe parc si pe alei.
Ce fericiti, copacii uzi ii scuturam;
Ca doi copii, desculti, prin ploaie alergam.
Ploaia dansa impreuna cu noi
Se-nveselea cand radeam amandoi.
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe fetze citea cat de mult ne iubim.
Ploaia glumea lunecand printre noi,
Ploaia visa cand taceam amandoi;
Si ne soptea ca nimic nu-i prea mult, nici prea greu
Daca vrem dragostea sa dureze mereu.
In ziua-n care din nimicuri ne-am certat,
A fost o clipa cand iubirea ne-am uitat.
Si pentr-o vorba drumul ni s-a despartit,
Dar ploaia calda ne-a oprit si dojenit.
Stropii grabiti, urmele pasilor stergeau,
De fericire ochii umezi suradeau.
(Refren:)
Ploaia dansa impreuna cu noi
Se-nveselea cand radeam amandoi.
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe fetze citea cat de mult ne iubim.
Ploaia glumea lunecand printre noi,
Ploaia visa cand taceam amandoi;
Si ne soptea ca nimic nu-i prea mult, nici prea greu
Daca vrem dragostea sa dureze mereu.
ApreciazăApreciază
Ce poate fi mai frumos ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bun venit in cafeneaua noastra!
Multumim!
ApreciazăApreciază