DESPRE MOS NICOLAE !


sfantulnicolae0612

Mos Nicolae

Povestile despre Mos Nicolae au ca punct de plecare viata Sfantului Nicolae, cel care de-a lungul vietii a facut numeroase fapte bune. Sfantul Nicolae s-a nascut in Patara, din parinti dreptcredinciosi. Tatal sau se numea Teofan, iar mama sa, Nona. Sfantul Nicolae a fost rodul rugaciunilor indreptate de parintii sai catre Dumnezeu.
De numele sau se leaga o multumie de minuni si fapte bune, dar exista si numeroase traditii, care in tara inca se mai pastreaza.
Parintii i-au pus la nastere numele de Nicolae care inseamna ”biruitor de popor”. Inca de la nastere, acesta ducea o viata sfanta. ”Sfantul a trait la inceputul secolului IV si a murit cam pe la anii 352-354. S-a nascut in Patara, parintii lui erau foarte cucernici. A venit mai tarziu pe lume, dupa ce parintii lui s-au rugat mult. Inca de la inceput demonstreaza ca e un trimis al Domnului, pentru ca se hranea doar din sanul drept, apoi miercurea si vinerea nu sugea lapte, ci doar dupa asfintit”,
Faptele bune sunt rasplatite
Sfantul Nicolae s-a dovedit darnic inca de la moartea parintilor sai, cand a daruit toata averea saracilor. Cea mai cunoscuta fapta a Sfantului Nicolae este cea legata de cele trei fete ale unui om bogat care saracise si care intentiona sa-si vanda fetele, adica sa le lase sa se dea desfraului pentru ca nu avea bani sa le dea de zestre. Numai ca Sfantul le-a aruncat pe furis, noaptea, o punga cu galbeni pentru fiecare fata salvandu-le astfel de la pierzare.
”Povestea cu care este asociat Sfantul Nicolae este cea referitoare la un om bogat, care a saracit, a dat faliment, cum s-ar spune in termeni moderni. Barbatul acesta avea trei fete si pentru ca nu avea bani sa le dea de zestre intentiona sa le vanda, adica sa le puna sa faca prostitutie. Fata cea mare dorea sa duca o viata cuminte, sa se pastreze in curatenie si dorea sa se casatoreasca. Fata a plans mult, iar Sfantul a aflat de acest necaz si i-a aruncat noaptea, fara sa-l vada nimeni o punga cu galbeni suficienta sa-i fie dota pentru a se putea casatori. La fel s-a intamplat si cu celelalte doua fete cand le-a venit vremea sa se casatoreasca. Tatal a pandit insa pe fereastra sa vada cine e binefacatorul si l-a recunoscut pe Sfantul Nicolae. Acesta l-a rugat sa nu spuna nimanui despre faptele sale”,
Legenda lui Mos Nicolaeimagini_mos_craciun_
Nu este insa singura fapta buna a Sfantului Nicolae, pentru ca se spune ca intr-una din calatoriile sale cu corabia, unul dintre corabieri a cazut de pe catarg, a murit, iar el i-a redat viata. ”Tot atunci potoleste o furtuna, de aceea e considerat si patronul corabierilor.”
Viata Sfantului Nicolae care a constituit un model de urmat a fost si punctul de plecare pentru legenda despre Mos Nicolae, acel mos darnic si bun care vine an de an in casele copiilor cuminti in noaptea de 5 spre 6 decembrie si le aseaza daruri. Daca in zilele noastre, mosul vine cu tolba plina de daruri la unii copii, in trecut se obisnuia ca de Mos Nicolae sa fie facute cadouri doar obiecte utilitare, in principal hainute pentru copii,
Nuielusa nu trebuia sa lipseasca din tolba Mosului
In satele traditionale cadoul era intotdeauna utilitar. De obicei se daruiau hainute pentru anul care vine, avand in vedere ca se schimba si atmosfera, vine frigul, era si un prilej pentru reinnoirea garderobei. Totusi, Mos Nicolae nu uita sa-i mustre pe copiii neascultatori, aducandu-le si o nuielusa. Acea nuielusa are darul de a-i atentiona pe copii ca orice lucru trebuie dobandit prin munca si implicit prin ascultare.
”De Mos Nicolae se obisnuieste sa se puna in ghetute si cate o nuielusa, pentru ca nu trebuie sa uitam ca acele daruri pe care le primim trebuie si meritate. De aceea Sfantul Nicolae vine si cu pedeapsa pentru cei care nu sunt ascultatori. De mic, fiecare copil trebuie sa invete ca orice lucru il putem dobandi prin munca, inclusiv ascultarea de parinti e o munca cu tine insuti”.
Despre Mos Nicolae se spune ca este de fapt ”adevaratul mos Craciun”. ”Mos Craciun a aparut abia pe la inceputul secolului XIX, pana atunci exista doar Mos Nicolae care pregatea drumul pentru sarbatoarea Nasterii Domnului de la finele lunii decembrie
Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu isi arata niciodata chipul, deoarece el prefera sa ofere cadouri, fara ca cineva sa-l vada atunci cand face fapte bune. Se mai spune ca mos Nicolae este cel care aduce iarna si cel care are grija ca soarele sa nu plece spre miazanoapte si sa nu mai revina pentru a lumina si incalzi pamantul.
Altadata, prima ninsoare cadea de ziua Sfantului Nicolae
”Mos Nicolae este personajul care nu apare niciodata, tocmai pentru ca legenda spune ca facea daruri oamenilor, dar nu vroia sa se stie ca el este cel care a facut faptele bune. Mos Nicolae vine calare pe un cal alb, ceea ce inseamna ninsoare, ne duce cu gandul la ninsoare. In anii trecuti, aproape intotdeauna ningea de Sfantul Nicolae, iar zapada se depunea si ramanea pana prin februarie.
Sezatorile, traditionale in postul Craciunului
In satele traditionale se obisnuia ca intre sarbatoarea de Sfantul Nicolae si Ajunul Craciunului, sa se organizeze sezatori, in cadrul carora fetele isi gaseau viitorul sot. La sezatori se depanau povesti, iar fetele isi demonstrau hanicia. In satul traditional in aceasta perioada, activitatea economica scade intens. In serile lungi de iarna, femeile aveau munca lor specifica, aveau de terminat torsul. Se adunau la sezatori, se lucra intens, se numarau fusele pentru a se vedea care fata a fost mai harnica, se transmiteau oral povesti, zicatori, proverbe, date despre comunitate, iar in final apareau feciorii.

Era interzis, dansul, petrecerea, insa in aceste intalniri se formau viitoarele perechi. Tinerii puteau comunica, insa numai sub supravegherea atenta a unei femei in varsta. Se mai scapa fusul sau batista, iar fetele urmareau atent care fecior sare sa ridice obiectul. Dupa terminarea sarbatorilor se faceau cererile in casatorie, astfel incat se stia in vara ce nunti o sa fie.

sursa net.

Anunțuri

Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita din plin, cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Galerie | Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la DESPRE MOS NICOLAE !

  1. anitanna zice:

    Sfântul Ierarh Nicolae
    peisaje-de-craciun_03-1
    „Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.” (din Tropar)
    Viaţa celui intre sfinti Parintelui nostru Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei, facatorul de minuni (6 decembrie)
    Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvîntată pereche, petrecînd cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfîntă – singuri ei fiind rădăcină sfîntă – şi s-a făcut cum zice psalmistul : Ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născînd pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tîlcuieşte „biruitor de popor”; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii.

    După acea naştere, maica sa Nona a rămas stearpă, pînă la dezlegarea din legăturile cele trupeşti, mărturisind singură firea că nu este cu putinţă a se mai naşte alt fiu ca acela, ca numai pe acesta să-l aibă şi întîi şi pe urmă, care din pîntecele maicii sale s-a sfinţit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. Căci n-a început a vieţui decît cinstind pe Dumnezeu cu bună cucernicie, nici n-a început a suge ţîţă, făcînd minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai întîi a mînca, ci a posti. Căci după naşterea sa, fiind în baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinindu-l nimeni, dînd prin această stare, cinste Sfintei Treimi, Căreia mai pe urmă avea să-i fie mare slujitor şi întîi-stătător. Cînd se apropia de pieptul maicii sale, se cunoştea a fi făcător de minuni, hrănindu-se nu după obiceiul pruncilor celorlalţi – pentru că numai din ţîţa cea dreaptă sugea lapte – avînd să dobîndească cu cei drept-credincioşi starea cea de-a dreapta. Apoi a început a fi şi postitor ales, căci miercurea şi vinerea numai o dată sugea lapte din ţîţă şi atunci seara, după săvîrşirea obişnuitei rugăciuni creştineşti, de care lucru părinţii lui se mirau foarte şi se minunau şi mai dinainte pricepeau ce fel de postitor va fi Nicolae mai pe urmă. Acel obicei de a posti, deprinzîndu-l Fericitul din scutece şi l-a păzit în toată viaţa sa, pînă la fericitul său sfîrşit, petrecînd miercurea şi vinerea în post. Deci crescînd pruncul cu anii, creştea împreună şi cu înţelegerea şi cu obiceiurile cele bune, pe care le învăţa de la părinţii săi cei buni; fiind ca o holdă roditoare, care primeşte în sine sămînţa învăţăturii celei bune, care odrăsleşte şi aduce în toate zilele roade noi de fapte bune.

    Sosind vremea de şcoală, a fost dat la învăţătura dumnezeieştii Scripturi, iar el cu agerimea cea firească a minţii şi cu povăţuirea Sfîntului Duh, în puţin timp, a ajuns la multă înţelepciune. Apoi, atît de mult a sporit în învăţătura cărţii, pe cît era de trebuinţă bunului cîrmaci al corabiei lui Hristos şi păstorului celui iscusit al oilor celor cuvîntătoare. Deci, făcîndu-se desăvîrşit în cuvîntul învăţăturii, s-a arătat desăvîrşit şi în lucrul vieţii; de la prietenii deşarte şi de la vorbe nefolositoare cu totul se abătea şi a vorbi cu femeile sau a căuta cu ochii la faţa femeiască, foarte mult se ferea, căci fugind, se depărta de petrecerea împreună cu femeile.

    Avînd adevărată înţelepciune şi minte curată, de-a pururea vedea pe Dumnezeu şi totdeauna zăbovea în sfintele biserici, după cum zice proorocul: Voit-am a fi lepădat în casa Dumnezeului meu. De multe ori, cîte o zi întreagă şi cîte o noapte, petrecînd în rugăciunile cele gînditoare de Dumnezeu şi în citirea dumnezeiştilor cărţi, învăţa înţelegerea cea duhovnicească şi se îmbogăţea cu dumnezeieştile daruri ale Sfîntului Duh, cu care se pregătea pe sine locaş vrednic, precum este scris: Voi sînteţi biserica lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu vieţuieşte în voi.

    Deci tînărul cel îmbunătăţit şi curat, avînd în sine Duhul lui Dumnezeu, se arăta cu totul duhovnicesc, arzînd cu duhul şi slujind Domnului cu frică, încît nu se vedea la dînsul nici un fel de nărav tineresc, ci numai obiceiurile omului bătrîn pentru care tuturor s-a făcut minunat şi slăvit. Căci precum omul cel bătrîn, dacă are obiceiul celor tineri, este luat în rîs de toţi, tot aşa şi tînărul, dacă are năravul bărbatului celui bătrîn, se cinsteşte de toţi cu mirare; pentru că sînt nepotrivite tinereţile pentru bătrîneţe, dar cinstite şi frumoase sînt bătrîneţile în tinereţe.

    Apreciat de 1 persoană

Se poate comenta aici! Va multumesc si bun venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s