Când sufletul ți-este împăcat și fericit nu te poți abține din a zâmbi. Devine o parte din tine. Și cu timpul devii un zâmbet minunat.
Când viața ți-este dragă și ai sentimentul de nerăbdare și dorință la ivirea unei noi zile nu te poți abține din a visa frumos și a simți cât mai intens fiecare clipă.
Când timpul ți-este prieten și îl privești cu prețuire și cumpătare nu te poți abține din a plănui fiecare moment și din al face etern. Fiecare minut care se va scurge , fiecare clipă, fiecare secundă le vei transforma în amintiri dragi, inestimabile cu trecerea timpului. Vei învăța să privești totul dintr-un alt unghi, să semeni gânduri frumoase în mințile celor care te cunosc, să culegi sentimente curate și sincere din inimile celor dragi , să dăruiești totul fără rețineri și să ai sentimentul că deții în continuare tot ce este mai important – iubirea și prețuirea ființelor din viața ta.
Nimic nu este mai temeinic, mai special, mai valoros decât să treci prin niște etape majore din viața ta și să constați că trecerea ta prin timp și prin viață nu a fost aleatorie ci din contră marcantă în toate privințele.
Nimic nu te face mai fericit și mai mulțumit decât constatarea că ai învățat, ai asimilat iar la final ai cumulat suficiente gânduri înțelepte, mature și frumoase ca să-ți țină companie în anii ce vor urma. Totul capătă de obicei sens în timp, chiar și cele mai năstrușnice sensuri …sursa,Bibi M,net
Anitanna's Blog la Cafeneaua "Trandafirul rosu" 
Buna ziua draga mea ! Multumesc pentru cuvintele calde si frumoase ❤
Un inceput de saptamana placut alaturi de cei dragi ! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă regăsesc în toamnă iar iubite!
Privind către frunze adormite
Mă îmbăt cu jocul lor de culori
Pe care înveți cu timpul să-l adori.
Mă ține trează vântul de seară
Melancolia se topește ca o ceară
Plutesc în suflet felurite sentimente
Fiecare adiere le face mai prezente
Mai vii, încât pășesc într-o poveste
Eu sunt toamna ce îți aduce o veste
Și transform frunzele în multe culori
Așa cum iubirea trage în suflet sfori.
Și le împrăștiu peste tot unde tu ești
Pe timp de soare sau atunci când ploaie
Vorbesc cu vântul să le scuture șiroaie
Să nu uiți niciodată că ai alături ce iubești.
Toamna ta @ Șt.O. Iosif
ApreciazăApreciat de 1 persoană
SUNT O MARE ADMIRATOARE A ACESTUI MINUNAT SIT, VA ROG MULT SA IMI ACCEPTATI SA IMI TRIMITETI PE O NOUA ADRESA DE E-MAIL.
margaretaluncanu.luncanu@gmail.com.
va multumesc mult.,
Margareta Luncanu.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Un vânt a aruncat departe ploaia, a luat cu el cerul și frunzele, lăsând în spate doar copacii. Cred că am ajuns să cunosc prea bine toamna. (E. E. Cummings)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superba imagine si un citat la fel de adevarat.. 😛
Buna dimineata!
Sper sa treci si pe aici,sa revii si in aceasta dimineata!
Asa ca las un gand drag si bun pentru tine alaturi de o cafea cu aroma , miresme in culorile toamnei… ❤
Aceste ultime zile din septembrie sa le petreci si sa-ti aduca liniste,bucurii,impliniri ,iubire si tot ce-ti mai doresti.
O zi de marti reusita si placuta alaturi de cei dragi si colegi(e) .. ❤
Te asteapta cafeaua e fierbinte,aromata si plina doar cu ganduri bune si frumoase si cu rugaciuni de sanatate si mult bine…
Te pup!
…toamna isi pune amprenta din ce in ce mai mult si tare pe noi si viata noastra.. :?,dar am inteles ca se mai incalzeste pana la 27-28 de grade spre sfarsit de saptamana,iar eu il cred pe Busu.. 😕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buna, Anita. Multumesc pentru cafea..o beau acum ca dimineata …am haulit pe salile tribunalului…. Ce bine ca se mai incalzeste…ca parca nu ma simteam pregatita sa iau toamna in piept de pe acum…asa ca mai bine sa o bibilim cu poezii si cantece ..ca sa fie blanda si calda….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamna mea poate dormi
pe o batistă
Sau dacă-i toamnă
pe-o frunză veștedă, tristă.
Am văzut vânătorii
Îngenunchindu-i înainte
Pentru ei nici în somn
Ea n-are cuvinte.
Ei n-au nimic să-i ofere
Decât o inimă tristă.
Eu mă caut în buzunare
De o frunză sau o batistă.
Doamna mea poate dormi @Leonard Cohen
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi este frig de atâta răceală pe care o văd în oameni, de atâta tristețe și dezolare, de atâta invidie și neincredere.
Îmi este frig și nu mă pot opri din tremurat. Pentru ce mă întreb nedumerit/ă.
Pentru ce oamenii nu văd ceea ce ar trebui să vadă?
Pentru ce nu înțeleg ceea ce stă chiar înaintea lor?
Pentru ce nu acceptă ceea ce li se oferă?
Pentru ce nu au încredere în drumul pe care Dumnezeu l-a așezat în fața lor?
Îmi este frig. Iar peisajul este înfricoșător.
Parcă m-aș afla în junglă și nu pe stradă.
Parcă m-aș afla într-o peșteră adâncă și întunecată și nu înconjurat/ă de oameni.
Îmi este frig pentru mine, dar și pentru ei. Și îmi este frig pentru ceea ce va urma. Pentru că frigul nu este decât o senzație trecătoare, ceea ce rămâne în suflet după aceea, e marea dilemă. Compar fără să vreau frigul din suflet cu toamna de afară.
Pentru că și afară, dar și înăuntru bate același vânt amețitor și plouă cu lacrimi.
Pentru că atât înăuntru cât și afară toamna se dezlănțuie și aduce frunze moarte, vise risipite, gânduri negative.
Îmi este frig și nu știu cu ce aș putea să-mi învelesc sufletul.
Cu ce aș putea să-l protejez?
Oare e suficient dacă îl acopăr cu încredere și curaj?
Cu iubire și iertare?
Cu bunătate și blândețe?
Oare îi va fi suficient de cald dacă tot ce am este un vis și un licăr de speranță?!”
…nici o prietenie nu-ţi poate încrucişa cărarea destinului fără a lăsa o urmă veşnică. Francois Mauriac
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ziua alunecă, trăgând după ea
prin fereastra joasă, culorile joase,
de parca-ai fi împins-o cu mâinile subțiri
pe care le-ai ridicat din îmbrățișarea mea.
Steaua neagra a pletelor tale
îmi răsare, scânteind,
în dreptul inimii,
când iedera uscată bate ritmic în geam
un tot mai îndepărtat și mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.
Ziua alunecă spre cenușiu, spre negru,
smulgând frunzele și trăgând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
și-un relief de munți, întors spre noi,
izbucnește deasupra, urcând,
coborând.
Înserare de toamnă @ Nichita Stănescu
ApreciazăApreciază