EU CRED !


b6ArvMyB69yeyNlHXaJg3Wb2tW5P-K8Bzy6q_5MvjVrouba-Y9YA0Q==
_3d BUNA DIMINEATA !

„Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.”

B_r-tXDIYe--p8RlkdCgSHODpCxEVJtD6jYhJhZpx-tMEwdLen1XMw==

„Eu cred că femeile sunt nebune cândjxwex4dhotl3nfwjc5e1pretind că sunt egale cu bărbaţii; ele sunt de departe superioare şi întotdeauna au fost.

Orice ai da unei femei, ea îl va îmbunătăţi.

Dacă îi dai o casă, ea îţi va da un cămin.

Dacă-i dai alimente, ea îţi va da hrană.

Dacă-i dai un zâmbet, ea îţi va da inima ei.

Ea înmulţeşte şi sporeşte tot ce i se oferă.”

citat din William Golding

 

O zi de joi binecuvantata cu sanatate, reusite, cu mult bine si frumos in ea!

Această prezentare necesită JavaScript.


FOR YOU !

Sa fiti iubite(i) !

 

b6ArvMyB69yeyNlHXaJg3Wb2tW5P-K8Bzy6q_5MvjVrouba-Y9YA0Q==

Reclame

Despre anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita din plin, cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Acest articol a fost publicat în video si imagini cu text și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

743 de răspunsuri la EU CRED !

  1. Karen Maria zice:

    Noapte buna, Anita!

    EMBRACE

    Apreciat de 2 persoane

  2. Karen Maria zice:

    Tu poet frumos, şarmant
    Te-ai îndrăgostit de-o floare!?
    Ce- ţi veni, om minunat
    Să-ți alegi o trecătoare?

    Vrei prin rândurile tale
    Să o uzi, s-o îngrijeşti,
    S-o găseşti la trecătoare
    Vie şi nemuritoare?

    Dacă astfel tu gândeşti
    Atunci scrie-i o scrisoare,
    S-o înştiinţezi cum un nebun
    S-a îndrăgostit de-o floare.
    T.I.M.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Karen Maria zice:

    Somn linistit!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Karen Maria zice:


    Declaratie de dragoste…

    Apreciat de 2 persoane

  5. Karen Maria zice:

    Legați de inimă ~
    ~ Leagă-mi mâinile și ține-mă strâns, aproape de tine,
    Strânge legăturile astea puternic
    Și fă-le un nod strâns, să nu se mai desfacă niciodată!
    Ține-mi brațele și alătură-mă ție,
    La pieptul tău ca pe cea mai dragă amintire!
    Prinde-mi trupul și lipește-l lângă trupul tău,
    Ucide setea asta, setea asta de tine!
    Întinde-te lângă mine,
    Sprijină-te de corpul meu, ascultă,
    Să-ți simți sufletul cum bate la mine în piept
    Și care simte atât de plăcut și tandru iubirea asta pentru tine!
    Unește-mă cu tine,
    Fă-mă un singur corp cu tine, într-un act de iubire,
    Într-un act de dragoste și pasiune, în care toate vin de la sine!
    Doar iubește-mă … pentru că sunt doar a ta,
    Cu trup și suflet, în inimă și gânduri,
    Sunt doar a ta… doar a ta!
    Lasă căldura corpului tău să mă încălzească,
    Gura ta să spună că mă iubește,
    Lasă-ți brațele să mă înconjoare,
    Aprinde-mă, pentru tine, cu toate flăcările,
    Căci din toată căldura, a ta e cea mai arzătoare,
    Din toate sufletele de pe pământ, al tău îmi e geamăn,
    Din toate trupurile, al tău se mulează perfect cu al meu,
    Din toți ochii, ai tăi m-au privit și mă privesc cel mai intens,
    Din toate sărutările, ale tale au fost și sunt, cele mai dulci!
    Lasă-mă să te salvez într-un mod nebun,
    Lasă-mă să îți aparțin până când voi muri,
    Pentru că din toate iubirile ce mi-au fost promise,
    A ta e singura care va împlini sfârșitul scrisorii! ” Te iubesc ” ~

    ~ Câți dintre noi nu am vrea să fim legați de o inimă,
    Câți dintre noi nu ne-am dori să fim prinși cu un nod strâns,
    De persoana care o iubim, să nu o pierdem niciodată,
    Câți dintre noi nu am vrea să simțim doar atingerea mâinii pe care o căutăm și ne caută? ~
    ~ Odine ~

    Apreciat de 2 persoane

  6. Karen Maria zice:

    Alegerea culorii

    Inima mea îşi alege culoarea
    Ea îşi alege propria ei culoare, culoarea pe care-o avea încă de dinainte de a şti că o are.

    Inima mea îşi alege culoarea cea fără umbră, cea nemişcătoare.
    Cea care se vede chiar şi atunci cînd ţii pleoapele-nchise

    şi – asemeni deplinului soare,
    tot timpu-n el însuşi,
    tot timpu-n afară,
    în acelaşi loc
    şi pretutindeni,
    purtînd istoria lumii în fiecare rază
    cum poartă frumosul ou de pasăre în el
    istoria tuturor păsărilor
    până la punctul solemn din care începe
    istoria zborului
    care poartă în el istoria mişcărilor toate
    până la punctul solemn de unde
    începe
    istoria însăşi
    a luminii.
    Inima mea îşi alege culoarea
    roşie, îşi alege
    roşu vertical,
    roşul pe care l-a pulsat
    necontenit, roşul pur

    hrană a gândurilor
    roşul care s-a născut sânge
    ca să devină idee,
    care s-a născut pasăre
    ca să devină zbor.
    Roşu, roşu vertical
    cascadă, pantă de deal
    săltând din oul secundei
    ovalul de ou,
    şi înfăţişat nouă
    ca un ecou
    pe care sfera-l întinde
    oricând şi oriunde,
    naştere, zestre
    a lui
    A FI schimbîndu-se în
    ESTE.
    Nichita Stanescu

    Apreciat de 2 persoane

  7. anitanna zice:

    Bun gasit,frumoasa poezie si cine o putea scrie ca numeni altul …Nichita Stanescu!

    Draga,Karen,astazi si pentru ca este sambata dar si pentru ca imi place ,eu aleg…galbenul… ;D 😕 😛
    Se potriveste cu bucataria astazi… este o culoare ,cum am mai scris solara,luminoasa, care inveseleste chiar si pe cei care intra aici,in ea…creeaza pofta de mancare desi nu ar fi cazul la mine.. 😕 😛
    Este o misiune grea ,aceasta de a alege o culoare pentru casa si uneori trebuie sa ai
    chiar si mult curaj fiindca faci alegerea pe un timp mai indelungat 😛
    Eu, cand vine vorba de mine ,am retineri:sa ma explic 😀 😕
    la schimbare de nuanta de par,de haine..desi in ultimul timp ,odata ,sotul mi-a spus: mai femeie,tu o iei razna cu coloritul asta ?!
    dar,era suparat si s-a razbunat pe mine asa mi-a spus !
    Si trebuie sa-l cred !
    In casa se pot asocia doar trei culori, e o regula a celor trei,doar atat… asa am mai citit… 😕
    Cu mine,nu am avut curajul sa o fac:sa aleg de pilda o nuanta de par deschisa,un blond,argintiu,si stii de ce ???
    Consider ca nu ma avantajeaza,nu-mi sta bine,am tenul mai inchis-nu mai este roz ca in tinerete – si ma inegreste de tot… i apoi scoate in evidenta si imperfectiunile fete daca sunt de la o anumita varsta…
    Asa ca merg pe clasicul negru spre albastriu uneori spre violet,ori pe castaniu spre aramiu…
    Negru ca abanosul era culoarea parului asa cum imi erau si ochii… dar fosta-i lele cand ai fost !?
    La imbracaminte m-am axat pe albastru,putin mov-violet…galben ori mai ales negru… in asa fel ca sa nu ies in evidenta ca nu-mi place…nici ca nuanta de par dar nici in imbracaminte,tinuta… 😕
    In casa este cu totul altceva desi, si aici predomina cam aceleasi culori,dar astazi in bucataria cafenelei,sufrageria ei-livingul ei…este doar galben….sac !
    Dupa asa o poliloghie…se cuvine un te imbratisez virtual cu drag si cu multumiri pentru tot ce aduci aici…
    Ma bucura si -mi face placere !
    Ziua sa-ti fie reusita si weekendul la fel.

    las o cafea…

    Apreciat de 1 persoană

  8. anitanna zice:

    Nu am mai trecut cam de multisor pe aici;e prea mare,stufoasa cafeneaua,e greu sa trec prin toate incaperile dimineata si sa scriu cate ceva.
    Acum sunt aici,acum in bucatarie,ori prin sufragerie;deretic, sterg, spal vase,rufe ori calc,intind rufe,depinde 😛 😀 ca nu las nimic sa stea nefacut 😀 😛 ,ori fac mancare,o prajitura,..fac de toate intr-un timp rezonabil..
    Acum,ma pregatesc sa cos,macar sa fac cateva puncte de goblen ca de terminat nu pot sa-l termin in acest an; regret ca am lungit- asa de mult cu lucrul 😛

    Au fost ani cand faceam cate trei goblenuri.. iar acum nu sunt in stare sa termin macar unul ?!
    Este si asta un semn … !?
    E mai mult lucrat si in partea de jos,dar nu am facut poza.. asta este de vreo luna in urma. 😕 😛
    O zi buna !

    Apreciat de 1 persoană

  9. Karen Maria zice:

    O situație: doi îndrăgostiți. Ea, de-o parte a celui mai înalt munte. El, de cealaltă parte. Au de făcut o alegere dintre două opțiuni:
    – să se privească unul pe celălat peste crestele munților pâna la ultimul anotimp din viaţa lor;
    – să treacă munţii înalți, dar din cauza efortului să petreacă puțin timp unul în braţele celuilat.
    Așa este viaţa uneori, iubire: o situație, o alegere, două opţiuni.
    Dar, să privim viața cu umor şi recunoştinţă, iubire. Ce ar fi fost viaţa fără o situație?! R: zero îndrăgostiți.
    T.I.M.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Karen Maria zice:

    “Dacă unul se duce mai în larg şi nu mai ştie să se întoarcă, celălalt e dator să-l recupereze. În iubire nu abandonezi.” – Chris Simion
    „Pornind de la acest citat, care nu este altceva decât o adevărată chintesență a vieții, a unei întregi trăiri, mi s-a derulat în fața sufletului un film al propriei existențe. Un fel de “Eat, pray, love” în care mi-am propus să nu fiu deloc blândă cu mine. Să îmi fiu așa cum mi-am fost întotdeauna: propriul critic.

    Întorcându-mă în trecutul meu chiar foarte apropiat, regăsesc acolo o femeie care deși era liberă, puternică, independentă, se simțea mereu “între cer și pământ”. Întinsă parcă peste prea multă viață. Peste prea multe întrebări fără răspuns. Singură. Știa însă că dintre toți oamenii pământului, ea se putea baza în special pe sine. Era, acolo, singura care să își dea o mână de ajutor, în orice hău ar fi căzut. Singura care o împingea, singura care stătea în genunchi lângă ea, singura care o scutura trezind-o la realitate și scoțând-o cu capul din nisipul propriei plângeri de milă, singura care o scotea din orice situație aparent fără ieșire.

    Și totuși, în viață nu e de ajuns să te ai pe tine. E ca și cum tu ți-ai spune: “Bună dimineața!”, “Cum a fost ziua de azi?” și :Bună seara!”. Ca și cum tu te-ai lăuda, tu te-ai aplauda, tu te-ai auzi, tu ți-ai vorbi. Tot acolo, în trecutul meu, am regăsit o femeie foarte orgolioasă. Încăpățânată până la Dumnezeu. O femeie căreia deși îi tremura sufletul și genunchii de teamă, nu ar fi schițat un gest în privirea sau ființa sa care să arate asta. Eram o rună care se deschidea doar la propria cheie, seara, când eram doar eu cu mine și mă sfârșeam în nopțile reci și goale în care nu mă putea descifra nimeni.

    Totuși – deoarece întotdeauna este vorba despre un “totuși” sau un “dar” – în spatele acestei femei, în adâncul acestui suflet, zăceau ascunse atât de multe vise, trăiri, emoții. Un copil mare care nu pierdea nici o clipă să se copilărească. Un om care nu uita să zâmbească niciodată la timp. O femeie ca oricare alta. Un om ca oricare altul. Opusă total persoanei descrise mai sus. Persoană pe care, ani de zile, eu nu am vrut să o văd. Am văzut-o doar pe cea care mi-a convenit mie. Doar pe cea care mie mi-a fost mai la îndemână. Doar pe cea care făcea scuzabilă orice plecare și îndepărtare a oamenilor de mine întru favoarea mea. Inclusiv singurătatea. Până într-o zi, când am privit în jurul meu. Nu ca de obicei. Altfel. Cu tot ce eram eu. Am fost pentru prima dată acolo întreagă. Și am văzut. Am văzut cum toți oamenii dragi mie aveau o familie, un iubit, o iubită, soț, soție, logodnic, logodnică. Nu erau poate familia perfectă, dar erau. Nu era relația perfectă, dar era. Nu erau oamenii perfecți, dar își erau. Și le treceau toate. Își luau de pe suflet apăsări unii altora. Și își rămâneau indiferent de ce s-ar fi întâmplat.

    Apoi, tot privind în jur, mi-am dat seama că aceia singuri erau cei ca mine. Cei care spuneau mereu că se pot descurca singuri, că dacă cineva i-ar părăsi nu ar fi capăt de lume, că dacă cineva le-ar spune că nu are nevoie de ei, nici nu s-ar uita în urmă. Și nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut, deoarece fiind propriul meu critic, mi-am dat seama că greșeam! Toți ne putem descurca singuri. Toți putem depăși o despărțire. Evident toți am putea rămâne redute necucerite, dar nu despre asta este vorba în viață.

    Imblanzirea-sufletuluiÎn viață este vorba despre viață, cum am mai spus într-un articol. În viață este vorba despre a învăța să trăim unii cu alții. Să ne acceptăm și să ne transformăm micile defecte, capricii în diferențe care fac din noi excepții. În viață este vorba despre a ne deschide. Despre încredere. Nu formală. Încredere totală. Nu în toți, ci în cineva anume care dintr-un motiv aparte ne-a ales pe noi să ne iubească, să ni se încreadă, să ne protejeze, să ne alinte, să ne fie și indiferent de ce ar urma – să ne rămână. Să stea acolo neclintit și să nu îi fie teamă să ne spună verde în față când suntem niște nesuferiți sau când nu avem dreptate și tot el să fie primul care să ne liniștească, să ne țină în brațe și să ne fie când nimeni nu ne-ar fi. Să fie valul care ne sparge toate principiile, prejudecățile, temerile și să ne dea peste cap toată lumea în cel mai furtunos, neașteptat, dar minunat fel posibil. Să fie cetatea unde noi ne ascundem de toți și tot ce ne-ar putea răni. Chiar și de noi înșine când este cazul. Și este. Este cazul de multe ori, ca iubirea adevărată să apară de undeva – din cele mai reale, sincere și pline de dragoste gânduri și dorințe ale noastre și să ne apere, să ne vindece și să ne salveze.

    Poate, dacă am învăța să ne vedem așa cum suntem cu adevărat, dacă ne-am accepta și defectele, nu doar calitățile, dacă am învăța să fim mai deschiși, mai sinceri, mai plini de încredere, mai puțin orgolioși, mai drepți cu noi înșine, poate atunci, am fi mai mulți cei care ar fi găsiți de dragostea adevărată. Poate, dacă am realiza că orice “buric al pământului” are nevoie de un Atlas care să îi fie mereu punctul de echilibru în tot și toate: cu viața, cu oamenii, cu iubirea și cu el însuși, poate, atunci, am fi mult mai fericiți, mai senini, mai liniștiți. Poate, dacă nu ne-am mai teme atât să devenim dependenți de cineva, poate atunci, am înțelege necondiționarea. Absolută. Și am dărui-o fără să clipim!

    Când în sfârșit am înțeles toate acestea, am înțeles că poți avea totul doar printr-o ținere de mână și am devenit dependentă de un astfel de om. De o astfel de iubire. Aveam nevoie de ea ca să mă ajute să mă văd așa cum sunt. Imperfectă, dar iubită în toată imperfecțiunea mea. Aveam nevoie de ea ca să dea cu mine de toți pereții iubirii pentru a scoate lumina din mine și să mă arate mie cum sunt eu cu adevărat! Aveam nevoie de cineva care să nu se teamă să îmi spună când greșesc, ce greșesc, că nu am mereu dreptate, că sunt trufașă, dar toate acestea să fie pentru a închega și nu pentru a destrăma. Aveam nevoie de un Petruchio care să îmblânzească frumos acea Katharina din mine ca să mă pot bucura de o iubire ca nici o alta!

    Și astfel, am realizat că sufletul pereche, iubirea aceea unică, eternă, adevărată, apare când te aștepți mai puțin. Te ajută să te schimbi nu pentru el, ci pentru tine. Te iubește oricum, dar te vrea sănătos din toate punctele de vedere și te vindecă dacă este nevoie, cu el însuși acolo unde cicatricile tale încă sângerează. Și nu se plânge! Nu îl doare că ți-a pansat rănile cu bucăți din el! Și nu îți spune că din teamă și orgoliu, ai săpat în el ca în cele mai adânci albii de râu. Iubește și iartă. Îți spune doar când sapi în tine. Îți arată că orgoliul, mândria, teama nu au nimic în comun cu iubirea. Că ele sunt dușmanii acesteia. Că iubirea trufașă e semn de superioritate nu de iubire!

    Concluzionând: dacă ne-am iubi mai mult am înțelege că nu orgoliile și principiile ne ajută în viață, ci dragostea necondiționată și renunțarea la ceea ce nu ne definește în adâncul sufletului nostru.

    Dedic acest articol și fiecare cuvânt pe care l-am scris sau îl voi scrie vreodată – fără pic de teamă sau îndoială – sufletului pe care îl iubesc.”
    http://webcultura.ro/imblanzirea-sufletului/

    Apreciat de 2 persoane

  11. Karen Maria zice:


    Pt.voi

    Apreciat de 1 persoană

  12. anitanna zice:


    💑Se spune si cred ca asa este cum ca:” e o greseala sa credem ca dragostea vine dupa o lunga prietenie si o curtare perseverenta.
    Dragostea e nascuta dintr- o afinitate a sufletelor💑 si daca aceasta afinitate nu se creeaza intr- o clipa,ea nu se va crea in ani si nici chiar in generatii.”
    Kahlil Gibran
    😘💏💑
    ….………………………..
    Seara minunata !🌚🌛🌜🌙

    Apreciază

  13. Karen Maria zice:

    Apreciază

  14. Karen Maria zice:

    Nichita Stănescu: șapte haikuuri. Ca șapte respirări.
    Pe carapacea broaștei țestoase
    cad lacrimi.
    Plângi… sau plouă?

    Când te-am văzut
    m-a lucit un vânt suav
    de stea căzătoare.

    Te-ngălbenește
    bănuiala mea
    cum toamnele, frunzele.

    Noapte întreruptă cu un strigăt.
    Brusc visul
    face umbră.

    Unu plus unu,
    fără să fim doi,
    stăm unul lângă altul.

    Tu ești absența mea
    cum visul este
    absența treziei…

    Când mă săruți, zeul mi-l săruți.
    Când pleci, pleci
    de la mine doar.

    Webcultura.ro

    Apreciază

  15. anitanna zice:


    Am sa zambesc mereu…chiar si atunci cand sufletul imi plange si chiar daca un zambet trist e mai dureros decat o fatza inlacrimata.
    Si-n trecerea timpului am sa invat , cu fiecare zi sa fac ca zambetul meu sa fie mai putin trist…pana atunci cand voi gasi calea si voi zambi fericita.
    ………
    Pentru fiecare doar ganduri dragi !

    Apreciază

Se poate spune ceva !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.