Daca toti am aprecia ce avem nu am pierde nimic. |
 Daca toti am… iubi…nimeni nu ar suferi .. Daca toti ne-am zdrobi mandria… nimeni nu ar „muri”
Daca n-am mai fi indiferenti…nimeni nu ar plange…
Sa fiti binecuvantate,…i ! O zi cu soare,senin si frumos! |
Anitanna's Blog la Cafeneaua "Trandafirul rosu" 
„Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta” spune un verset de psalm cântat la vecernie, de unde înţelegem că lui Dumnezeu îi place ca oamenii adunaţi la slujbă să facă gestul tămâierii.
Folosită în creştinism ca o continuare firească a jertfelor din Vechiul Testament, tămâia este semnul „bunei miresme” aduse Domnului. Vechii evrei aduceau sacrificii de tămâie, dimineaţa şi seara, pe altarul tămâierii din Cortul Mărturiei, iar mai apoi în Templu.
În cultul creştin se aduce tămâiere în biserici, potrivit canonului 3 apostolic, care spune: „Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în altar decât untdelemn pentru candele şi tămâie la vremea aducerii înainte”. Tămâierea se face atât în cadrul Sfintei Liturghii, cât şi în alte slujbe: vecernia, înmormântarea, parastasele, procesiunile. Despre felul şi momentul în care preotul trebuie să cădelniţeze se găsesc menţiuni în rânduielile Sfintei Liturghii lăsate de Sfinţii Apostoli Iacob şi Marcu, dar şi în cele ulterioare ale Sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare. La începuturile creştinismului, obligaţia cădirii (actul de a tămâia) o aveau diaconii, de aceea Sfântul Arhidiacon Ştefan este reprezentat deseori cu cădelniţa în mână. Una dintre rugăciunile preoţilor la tămâiere este aceasta: „Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh”.
sursa net
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Interesante sunt si aceste topicuri zilnice.Astept si alte noutati !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Da sansa fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa din viata ta”
Mark Twain
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stii sa te imbraci cum sa te porti???
Atunci…bun venit si aici !
Va invit la un ceai aromat…si la cateva impresii…
si pentru ca se apropie sezonul cald….…sa ne pregatimm macar sufleteste! ❤
….
Maică, iubesc culorile, îmi place îmbrăcămintea de bun-gust, elegantă chiar, aş putea spune, dar observ în jurul meu, în biserică, femei în haine cernite şi mă simt stânjenită, însă în haine ca ale lor nu m-aş simţi eu însămi. Ce trebuie să fac?
Avem nevoie de curaj ca să fim noi înşine… Câteodată nu avem acest curaj, chiar dacă suntem corecţi în faţa lui Dumnezeu şi în faţa conştiinţei noastre. Unii nu au curajul să fie între ceilalţi, pentru că nu sunt la fel ca ceilalţi. Astea sunt obsesii: să fii în rând cu lumea, să nu fii marginalizat, să nu fii altfel… Alţii, însă, care se revoltă, vor să fie speciali: îşi fac, de exemplu, o creastă verde, tocmai pentru a-şi împlini nevoia de a fi cineva, de a fi altfel.
Avem nevoie de un curaj sănătos de a fi noi înşine, când nu facem rău celorlalţi cu felul de a fi. Aveţi nevoie să vă faceţi curaj să fiţi ca dumneavoastră, să vă cercetaţi în faţa oglinzii, să fiţi cum sunteţi. Să aveţi grijă să nu fie din mândrie sau slavă deşartă. Aici aveţi nevoie de discernământ şi sfat de la duhovnic. Dacă părintele duhovnic spune că felul în care vă îmbrăcaţi nu este smintitor pentru cei din jur, atunci să aveţi curajul acesta şi să nu fiţi ca ceilalţi.
Să aveţi curajul să vă exprimaţi ca persoană şi prin îmbrăcăminte. E importantă îmbrăcămintea pentru omul de după căderea din Rai. Prin cădere, ne-am pierdut expresivitatea trupească personală, n-am mai rămas decât la mâini şi la faţă. Nimeni nu ne recunoaşte după omoplat, nu? De aceea îl şi ţinem învelit. Dar învelişul pe care-l facem, haina pe care o facem, ne exprimă ca persoană, ne arată personalitatea.
Dar să nu judecaţi pe nimeni. Dacă majoritatea se îmbracă în negru, slavă Ţie, Doamne, că avem de ce jeli în această lume, avem de ce ţine post. Poate că vor să acopere o frumuseţe care îi poate tulbura pe cei din jur…
Fiecare are motivele sale să facă asta. Noi, călugării, ne îmbrăcăm în negru pentru că aşa sunt miresele lui Hristos, mai negre… Dar dacă dumneavoastră sunteţi elegantă şi frumos îmbrăcată, daţi slavă lui Dumnezeu. Sigur că s-ar putea ca cineva să vă invidieze, dar acela e păcatul celui care vă invidiază. Dar numai dacă vă veţi ruga, veţi avea pace în suflet, veţi cădea de acord cu dumneavoastră şi veţi avea binecuvântare de la duhovnic, care este ochiul lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu Se uită la noi, ne cercetează, prin toţi ochii din jur, dar mustrarea şi învăţătura adevărată ne-o dă prin părintele nostru duhovnic – dacă ne ducem la el ca la un părinte, ca la cel ce are ultimul cuvânt.
S-ar putea să vă prindă bine o băsmăluţă mai modestă aşa, pentru smerenie, dar asta numai părintele ştie. Dar altfel cred că mai elegantă fiind, dacă vă veţi pune o basma aruncată strâmb sau o batistă pe creştet, crezând că deveniţi ascultătoare, mai degrabă smintiţi şi faceţi lumea să râdă…
Deci, uniţi curajul cu smerenia de a asculta de duhovnic şi va fi bine.
Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, 2013, p. 40
De la BIBI M
ApreciazăApreciază
Daca iubesti fara sa speri
muzica: Florin Bogardo
Daca iubesti fara sa speri
De-a fi iubit vreodata,
Se-ntuneca de lungi pareri
De rau viata toata.
Si-ti lasa-n suflet un amar
Si în gândiri asemeni,
Caci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor’ de gemeni.
Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stânga-i,
De-acolo trebuie sa ceri
Cuvinte sa te mângai.
Acolo afli adapost
Oricâte se întâmple,
Ca s-un amor care-ar fi fost
Viata ta o împle.
Caci un luceafar rasarit
Din linistea uitarii
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii.
Si ochiul tau întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vietii valuri bat
Calatorind spre dânsul.
Si dau cadente de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafarul e sus
Ca sa-l nu-l poti ajunge.
Zâmbeste trist cu raze reci
Sperantelor desarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va ramânea departe.
S-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niste stepe;
Iar noptile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poti pricepe.
M
ApreciazăApreciază
Superb.uimitor.bun gust .liniște și postări super….
Mulțumesc,anita!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ai revenit!
Inseamna ca nu ne- ai uitat!?
O zi binecuvantata!
🍀🌞🌼👍🙏🌹Viata este o simfonie cantata cu toate notele gamei: cu cele de sus, dar si cu cele de jos. Altfel nu ar avea farmec”
(H. Filipescu
ApreciazăApreciază
PENTRU VOI CU MULT DRAG !
Contabilitate
Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi.
Câteva momente când era să fim frumoşi.
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu acceaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi).
poezie celebră de Marin Sorescu
ApreciazăApreciază
Bun venit in cafenea !
PENTRU TINE !
„Nu totul pornește de la convingerea că nimic nu e prea bun, prea sus, prea departe, prea nemeritat. Ne dorim ceea ce cunoaștem, ceea ce am văzut la alții, ceea ce ne-a fermecat din goana nebună a vieții. Dar viața nu face halte, nu are gări. Dacă aștepți semnalul: “…cu peronul pe partea stângă”, aștepți degeaba. Trebuie să sari. Să sari din mers, să plonjezi în miezul visului tău și să-l transformi în ceva real, palpabil, sau poate într-un alt miraj, care să-i farmece pe cei care, la rândul lor, își caută curajul de a se avânta.”
(Marilena Guduleasa)
ApreciazăApreciază