Din lacrima noptii
Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.
Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua…etern paradis.
Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!
poezie de Livia Bataiosu
Anitanna's Blog la Cafeneaua "Trandafirul rosu" 
Când rândunica cântă înainte de revărsarea zorilor în faţa casei e semn de mare noroc. Boala de ochi se vindecă spălându‑te cu apa în care şi‑a spălat preotul mânele, după săvârşirea sfintei liturghii, sau cu apă dintr‑o apă curgătoare luată în Vinerea Paştelui, sau în oricare zi, dar înainte de răsăritul soarelui.
Când răsare soarele frumos, are să fie vreme bună în acea zi. Când răsare soarele în nouri, toată ziua are să fie vreme rea. Dacă cerul e senin când răsare soarele, dar îndată intră în nor soarele, e semn de ploaie, şi încă în ziua aceea până la amiazi are să ploaie. Când cerul e senin dimineaţă, la răsărit, are să bată vânt. Când soarele răsare roşu, se schimbă vremea. Dacă ploaia începe în răsăritul soarelui, nu ţine nici o zi.
Dimineaţa
Una dintre cele mai frumoase urări ce îşi fac ţăranii români este a îşi ura unii altora „bună dimineaţa“. Această urare însemnează spor, reuşită în toate, sănătate şi fericire în cursul zilei ivite.
În popor se crede că, dacă dimineaţa începi cu bine, apoi peste toată ziua are să‑ţi meargă bine, căci „ziua bună se cunoaşte de dimineaţă“. Iar „a fi cu bună dimineaţa în sus“ însemnează a fi aşezat de‑a‑ndoaselea, cu totul dimpotrivă de cum ar trebui să fie.
„Bună dimineaţa“ se dă până la „prânzul ţărănesc“. Se dă „bună dimineaţa“ toată ziua, ba chiar şi noaptea, la nuntă, ceea ce însemnează o neîntreruptă urare de belşug, de sănătate şi de fericire tinerilor soţi.
La Moş Ajun se zice toată ziua şi toată noaptea „bună dimineaţa“, în scopul de neîntreruptă urare de belşug, de sănătate şi de fericire pentru anul viitor, ce îşi fac sătenii români unii altora. Dimineaţa nu-i ca seara şi nici seara ca dimineaţa; una-i începutu şi alta-i sfârşitu. Dimineaţa e aşa, ca o bucurie, de pare că toate-s mai curate, mai frumoase. Seara vine mai tristă, că, vezi, soarele apune şi vine noaptea. Noaptea ai sufletul tot în bănuială; sunt ceasuri rele.
Copiii minţioşi sunt acei cari se nasc dimineaţa, mai ales sărbătoarea. Când te trezeşti dimineaţa cu faţa în sus eşti norocos. Când cântă cocoşii dimineaţa, din noapte şi până se luminează de ziuă bine, va fi ziua bună. Când se culcă găinile devreme şi se scoală târziu, e belşug, iar de se scoală dimineaţă şi se culcă târziu, tot umblând după mâncare, îi a foamete.
Să nu dai dimineaţa foc din casă, că toată săptămâna o să ai pagubă. Copiii să se scalde numai dimineaţa, după răsăritul soarelui, şi seara mai înainte de a apune, ca să nu‑i piardă vederile când se va face în vârstă. Se crede că, dacă începe ploaia des‑dimineaţă, apoi nu durează lung. Dacă albinele mânecă dis de dimineaţă să-şi culeagă miere şi nu zboară departe şi îndată se întorc, e semn de ploaie.
Ziua
Când se face ziuă, e într-un fel că se ridică lumina; e aşa ca la început. Când e amiază, e vremea în inima ei aşa, parcă e coaptă. Pe seară e altfel, ştii, că amurgeşte, şi atunci se liniştesc toate; păsările în pădure şi lighioanele, şi omu.
Vânturile cari încep ziua sunt mai mari şi ţin mai mult decât acele care încep noaptea. Sunt semne că va ploua când cântă cocoşii ziua. Dacă huiesc albinele ziua şi noaptea la prisacă însemnează că timpul cel frumos se va schimba în posomorât, ploios şi furtunos.
Amiaza
Dacă cântă cocoşul la amiazăzi se va schimba vremea. Când începe ploaia după prânz, nu ţine mult.
Asfinţit
Când soarele este aproape de sfârşit, trebuie să stai până sfinţeşte şi apoi să începi lucrul. Cucul, dacă cântă după apusul soarelui, cobeşte a rău
Să nu mănânci în momentul când apune soarele, că te doare capul. Gunoiul nu e bine să‑l dai afară din casă după apusul soarelui, căci produce pagube. După ce soarele scapătă, unii ciobani nu mai vând nimic din productele oilor, ca să nu le moară din oi. De dai sare sau oţet după asfinţitul soarelui, îi cu primejdie pentru oi, din cauza lupilor.
Copiii mici nu‑i bine a‑i lăsa să doarmă în timpul apusului soarelui, căci la din contra ei nu vor dormi noaptea. Nu‑i bine să dormi la asfinţitul soarelui, că te îmbolnăveşti. De vor cânta cocoşii după scăpătatul soarelui, se va schimba vremea în ziua următoare. Când se roşesc norii la apusul soarelui e a vânt.
Dacă înspre apus, după asfinţitul soarelui, se arată o geană roşie, e semn că a doua zi va fi vreme frumoasă. Când asfinţeşte soarele în senin, va fi vreme bună. Când se uită după asfinţit soarele înapoi, are să se schimbe vremea sau are să fie vânt. Când sfârşitul soarelui se face în nori vremea, se va strica. La apusul soarelui, de ciripesc păsările în tufişuri, va fi timp bun câteva zile.
Seara
Dacă iese cineva sara afară şi se uită îndărăt peste umărul stâng, apoi i se pare că‑l urmăreşte cineva, şi această spaimă i‑o dă omului necuratul, carele se ţine de umărul lui cel stâng, pe când de umărul lui cel drept se ţine îngerul; de aceea, privind îndărăt peste umărul drept, nu i se năzare.
Se crede că, dacă cântă cocoşii sara, în noaptea aceea vor umbla tâlharii prin sat. Spre a avea lapte la vaci, este bine a lăsa seara, în vreun vas, pâne şi sare în fântână, care apoi, scoţându‑se, se dă la vaci să se mănânce.
Se crede că seara apa‑i necurată şi, aducând cineva seara apă în casă, trebuie să zică: „Binecuvântaţi apa!“ Iară cei din casă să răspundă: „Dumnezeu s‑o binecuvânteze“, şi apoi abia devine ea curată. De împrumuţi ciurul sau sita sara în sat, s‑o acoperi cu pestelca sau altceva, că‑i cu primejdie.
Să nu laşi copiii să umble cu tăciuni aprinşi prin casă seara. Seara nu se dă foc, cărbuni etc., din casă unde este copil mic, căci se crede că într‑alt fel copilul nu va dormi toată noaptea. Când uiţi lingura sara în oală, noaptea nu poţi dormi. Seara nu se dă gunoiul afară din casă, după ce se mătură, ci se păstrează într‑un colţ, până a doua zi, că dai norocul afară.
Când broaştele cântă seara, are să fie vreme bună. Când cântă cocoşul la culcare, se îndreaptă vremea. Sunt semne că va ploua când cântă cucul seara. De cântă seara greieruşii în casă cu glas mai pătrunzător decât de altă dată, are să fie furtună sau ploaie. Dacă a fost toată ziua înnorat şi a plouat, iar sara, arătându‑se soarele roş înainte de apus, va dura timpul ploios mai mult timp. Dacă seara spre răsărit se vede curcubeul, va fi vreme. Dacă seara, când asfinţeşte soarele, e frumos şi senin, este semn a vreme bună.
Noaptea
Când noaptea urlă cânele la casă, e semn sau că va muri cineva din casă, sau că cei din casă au să se mute în altă parte. Ciori când ies noaptea, prevestesc moartea. Când mâţa miorlăie noaptea nu‑i lucru curat în casă. Se crede că acea casă, în ai cărei pereţi se aude noaptea un sunet de tic‑tac, care provine de la şarpele casei, este norocoasă.
Noaptea să nu aducă apă de la vreo fântână, căci împrejurul ei joacă Ielele, şi cel care va lua apă îl va lua din Iele. Ielele beau noaptea apă de prin fântâni şi oricine va bea după dânsele îl pocesc. De aceea, când cineva bea apă dimineaţa din vreo fântână, lasă în ea vreun semn de la sine, pentru ca poceala să cadă pe acel semn.
Unde‑i copil mic în casă, trebuie noaptea astupate ferestrele, ca să nu fure cineva somnul copilului. Dacă strigă cineva noaptea la fereastră, nu e bine nici a răspunde, nici a ieşi afară la întâia strigare, căci ar putea au să calicească, au să moară, au să‑i ia graiul, fiindcă cel ce strigă este Necuratul. Dacă însă strigă afară de trei ori, apoi se poate răspunde ori ieşi afară, fiind el curat.
Nu e bine să te duci noaptea la apă, căci smânceşte Necuratul ciutura în puţ şi te trage şi pe tine la el. Peste noapte nu e bine să dormim cu ferestrele deschise, căci ni pot intra duhuri necurate în case. Nu e bine să te speli noaptea pe ochi, că orbeşti. Noaptea nu e bine să te uiţi în oglindă, că‑ţi pier vederile. Sara nu e bine să te uiţi în oglindă, că îmbătrâneşti.
Miezul nopţii
Acei cucoşi care cântă la miezul nopţii de douăsprezece ori sunt năzdrăvani. Când auzi în miezul nopţii scârţâind cumpăna de la fântână, să ştii că dracul scoate apă. Să nu‑ţi faci cruce, nici să grăieşti ceva de rău, că atunci piere. Un astfel de drac, dacă bea din fântâna sfinţită de om de nouăzeci şi nouă de ori, se face duh bun. Dracul iese întotdeauna la miezul nopţii pe locul unde s‑a făcut vreun omor.
Copiii născuţi după miezul nopţii sunt mai norocoşi.
Strigoiul stă pe pământ până la miezul nopţii. Adâncu nopţii e după ceasu 12. Atunci umblă duhurile rele, umblă până spre mijit, când încep să cânte cocoşii; asta-i aşa, pe la trei şi jumătate. Adâncu nopţii e întunerecu, e Necuratu. Sunt din oameni care fac farmece sau prind puteri în miezu nopţii. Ăştia şi-au vândut sufletu.
Se crede că nu e bine a umbla pe la miezul nopţii, fiindcă atunci întâlnesc pe om duhurile necurate şi‑l duc într‑o bulboană să‑l înece, ori cel puţin în nişte spini, bătându‑şi joc de el. Ceasul rău e la miezu nopţii. Nu e bine să umbli atunci pe‑afară, că te poate poci; e aşa un timp nesănătos, vezi bine, în simţi în aer, în trupu tău. Când cântă cocoşii înainte de miezul nopţii, are să fie moină.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009
ApreciazăApreciază
Din lacrima noptii
Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.
Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua…etern paradis.
Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!
poezie de Livia Bataiosu
ApreciazăApreciază
Atât de dulce eşti, nebuno,
Că le eşti dragă tuturor,
Cunosc femei ce după ochii
Şi după zâmbetul tău mor.
Femei frumoase şi copile
Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.
Tu ai iubirea tuturora
Şi numai eu iubirea ta.
Un farmec blând de fericire
Tu răspândeşti oriunde-i sta
Eşti fericirea tuturora
Şi eu sunt fericirea ta.
De râzi, se desprimăvărează,
Învie totul unde-i sta,
Căci tu eşti viaţa tuturora
Şi numai eu viaţa ta.
De dragul tău şi flori şi oameni
Şi stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubeşti tu numai
Şi numai eu doresc să mor.
poezie celebră de Mihai Eminescu
http://www.citatepedia.ro
ApreciazăApreciază
Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.
citat celebru din Nichita Stănescu
sursa:citatepedia….
Bun venit in casuta mea virtuala.Va multumesc,chiar de veniti in liniste si plecati in tacere …Va astept sa mai reveniti…
https://anitanna.wordpress.com/citatul-zilei/.
ApreciazăApreciază
Great work! That is the kind of info that are meant to be shared around the net. Disgrace on search engines for not positioning this submit higher! Come on over and seek advice from my site . Thanks =)
ApreciazăApreciat de 1 persoană