„Exista o armonie in toamna si o stralucire in cerul ei, care nu poate fi regasita de-a lungul verii, ca si cum n-ar putea fi, ca si cum n-ar fi fost vreodata.
CATEDRALA
Aurora Stef
Padurea astazi m-a primit
in catedrala -i vasta
din arbori mari gand a suit
spre cer ofranda casta
Sub ale trunchiurilor bolti
imbatranite gotic
sunt verzi si ascutite porti
deschise-apoteotic.
La bradu-ti-nalt si rastignit
pios se-nchina cerbii
si rugaciuni la nesfarsit
ingana firul ierbii.
Pe-altarul viu ingenunchez
si ma inalt mereu
padurea toata e un Crez
soptit de Dumnezeu.
Iasi,2010,vol.Elegii safice.
Și ca să nu spuneți ca vin neanunțată: sunt pe-aproape! Nu fiți dezamagiți…fiecare anotimp are frumusețea sa,trebuie doar să ne priviți cu inima! …..
(photo Joanna Sierko Filipowska)
Tacerea din cuvintele toanei este totdeauna reala!In frunza aramie si-n gustul ei amarui sta toata taina frunzelor ravasite pe aleeile parcului.
Ele nu cad niciodata in zadar!
O zi linistita cu dragoste in suflete !
Anitanna's Blog la Cafeneaua "Trandafirul rosu" 
ApreciazăApreciat de 1 persoană
V-a fost mila de cineva vreodata!? ?: Doar mila,aceasta calitate umana specifica unei femei mai ales si care functioneaza uneori impotriva noastra…pentru ca din mila nu putem sa-l abandonam pe EL , pe cel care ne face nefericite..
…..si mai avem ceva,un defect…lasitatea,teama de a rupe o legatura cu acel om si chiar de tot ce ne inconjoara…
.Viata ta este in mainile tale si numai tu ai dreptul sa decizi ce vrei si cum vrei sa-ti fie,ce faci cu ea.Cea mai importanta persoana din viata ta esti,doar TU!…si totul continuua… asa imi aduc eu aminte ce scria cineva pe net… si parca inclin sa-i dau un pic de dreptate… 🙂
Bucurati-va de soare,de bogatiile toamnei, gustati din bunatatile ei, de flori si de iubire!
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Şi tot aşa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi şi noapte frunzele căzând.
Prin parc trec paşi nepăsători şi toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă şi-ncă-o toamnă
Deşi ninsoare-n barbă aş fi vrut.
Aş vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeaşi viaţă nepermis de lungă
Aceeaşi toamnă fără de sfârşit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
sa fiti iubite!
Imaginile sunt luate de pe net..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Poezie de dragoste
Mihai Eminescu
De ce nu-mi vii
Vezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
O, vino iar în al meu brat,
Să te privesc cu mult nesat,
Să razim dulce capul meu,
De sinul tau, de sinul tau !
Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin vai si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atitea ori, de-atitea ori ?
In lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorasc scântei …
Dar, oricit ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s !
Căci tu inseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mindra decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea !
Tirzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii …
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bucuria este tristete fara masca…….
Si insasi fantana din care a tasnit rasul vostru, a fost adesea plina de lacrimi.
Si cum ar putea sa fie altfel?
Cu cat mai adanc va sapa-n fiinta tristetea, cu atat mai multa bucurie veti cuprinde in voi.
Cupa in care va asteapta vinul, nu este, oare, aceeasi pe care focul a ars-o in cuptorul olarului?
Iar alauta care va alina sufletul, nu este acelasi lemn, mai inainte, chinuit de cutit?
Cand sunteti veseli, scrutati-va adancul inimii si veti afla ca ceea ce va umple de bucurie nu-i altceva decat ceea ce si tristetea v-a daruit.
Cand sunteti tristi, iarasi scrutati-va inima si veti vedea ca, intr-adevar, lacrimile vin de la ceea ce, candva, desfatarea voastra fusese.
Unii dintre voi spun: „Bucuria este mai mare decat tristetea”, iar altii zic: „Nu, tristetea este mai mare decat bucuria”.
Ci, iata, eu va incredintez ca ele sunt de nedespartit.
Impreuna sosesc in casa voastra si, cand una se aseaza cu voi la masa, nu uitati, cealalta in patul vostru s-a si culcat.
Intr-adevar, sunteti in cumpana, asemenea unei balante, intre bucuriile si tristetile voastre.
Numai cand sunteti goliti de voi insiva, talerele sunt nemiscate si in echilibru.
Cand, insa, paznicul comorii va va ridica spre a-si cantari aurul si argintul, va trebui ca bucuria si tristetea voastra sa se ridice ori sa scoboare”.
Profetul, Kahlil Gibran, Editura Mix
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Alb si negru..
Dragilor,stim ca bucuriile din viata noastra vin si trec,pleaca,unele din ele raman in poze,in sertarul cu amintiri…asa ca din cand in cand,mai ales cand ni se face dor le putem activa,.🌺🌹
S_ar putea sa ne faca placere. Doar atat.
Dramele in schimb,ca sunt mici ori mai mari raman gravate in sufletul si inima noastra,uneori pe viata chiar.Unele ne marcheaza,alteori ne sfarma sufletul, altele ne intaresc,ori ne lasa un gust amar si poate ca ne si maturizeaza.
E firesc ca drama fiecareia sa ni se para mai ingrozitoare.
Ce bine ar fi sa stim sa ne lasam marcati la fel de bucurii asa cum necazurile o fac…asa ca avem nevoie unii de altii sa ne sprijinim si ajuta in grele momente…💑 . In bucurii…sa impartim povara..sa ni se para mai usor de dus…cati din noi,accepta?💏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasa toamna se anunta! Multumesc!
ApreciazăApreciază