SFAT


fericirea

     SFAT
Aurora Stef


Nu crede tot ce-ti spun
atuncea cand albastra mi-e privirea,
e,sigur,semn ca-n sufletu-mi ingust
s-a prabusit nemarginirea.

Nu crede tot ce-ti spun
cand lacrimi reci pe -obraji ascund,
nu-nseamna ele suferinta…
sunt valuri din oceanul meu profund.

Nu crede tot ce-ti spun
cu glas ingenunchiat si gol,
nu-nseamna asta resemnare
ci doar ca sunt departe-n zbor.

Nu crede tot ce-ti spun …
din vol.Elegii safice,Iasi-2010
52f8e24089701_57562

About anitanna

Incerc sa redescopar placerea unei actiuni zilnice,cum ar fi aceea de a sta in fata calculatorului, a ma plimba, a citi, a privi lumea din jur,a iubi,dar fara a crede ca este ceea ce pot obtine mai mult de la viata! Am invatat ca viata trebuie traita din plin, cel ce nu calatoreste,nu citeste,nu stie sa asculte muzica, nu iubeste,cel ce evita emotiile care ne invata ochii sa straluceasca si sufletul sa vibreze,e condamnat la moarte!
Galerie | Acest articol a fost publicat în video si imagini cu text. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la SFAT

  1. anitanna spune:




    Dumnezeu „n-a ingaduit fiecaruia sa aibe toate cunostintele, […] ca sa avem nevoie unul de altul si in felul acesta sa ne iubim unul pe altul.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)
    Fiecare judeca lucrurile dupa masura starii lui duhovnicesti. Daca unul are cugetul stricat, si „masina lui este stricata”, si chiar aur sa pui intrinsa, va face „gloante de aur”, ca sa ucida.
    (Cuviosul Paisie Aghioritul)

    Sufletul rătăci un răstimp, parcă şi-ar fi încercat zborul spre o lume nouă. Conştiinţa pură se reînchega pe cât rămâneau mai departe urmele vieţii materiale. Încet-încet, sufletul îşi redobândi limpezimea. Mişcarea se intensifică mereu, prin planuri tot mai luminoase. Spaţiul însuşi se rotunjea în nemărginire până unde timpul se confundă cu imobilitatea.

    Liviu Rebreanu în Adam şi Eva

    Apreciază

  2. anitanna spune:


     Nu lasa pe nimeni sa te faca sa te simti aiurea..mic si neinsemnat, doar ca acesta nu este capabil sa te inteleaga si sa inteleaga!?


    Se spune că fiecare zi are o poveste a ei, și toate gândurile noastre se adună laolată undeva, la răsăritul soarelui să depănăm povestea.
    Oameni, zâmbete, lacrimi, flori sau depărtare…sunt cuvintele care schiţează cadrul poveştii noastre.
    Dar zilele trec, poveştile se adună undeva în sipetul sufletului şi continuăm să trăim în iureşul vremii.
    Anotimpurile se învârt în jurul nostru şi, de cele mai multe ori orbecăim în căutările noastre după transcendent, căutări după fericire, ori după o viaţă mai bună. Ne furişăm parcă printre ani şi abia când mai adunăm câte unul în pumnii noştri de ţărână, ne întrebăm „când a trecut…timpul?

    pentru draga mea mama …care a ales nemarginirea…
    https://anitanna.files.wordpress.com/2010/08/u9ouz8117hj-1.gif?w=200&h=220

    Apreciază

Se poate comenta aici! Va multumesc si bun venit!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s