………….cata frumusete !
Cerul,vazduhul plumburiu,precum cel din imagine parca imi aduc linistea ce-mi patrunde in fiecare ungher al sufletului;simt cum se risipesc temeri bine ascunse ! 😕 
Cum sa nu observi si sa admiri asemenea frumuseti… ?!
Parca
aici,Dumnezeu si-a dat masura adevarata ,a plamadit cu admiratie si
fast creatia,cand in fata ta se intinde un lan rosu de maci,aceste
flori de camp indragite,elegante si pline de viata,cu o corola atat de
delicata!?
N-am nici o amintire mai frumoasa si mai placuta decat clipele petrecute cu el in lanul de maci rosii in floare!
Câmp de maci
Am văzut un câmp rănit,
de atâţia maci în floare
de plângea, sângerând lanul
viselor, spre neuitare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Cafeaua astazi are aroma macilor in floare…!
va doresc o saptamana minunata!
Anitanna's Blog la Cafeneaua "Trandafirul rosu" 
lui imi da aripi si glas.Poate ca timpul nostru s-a dus cum s-a dus si
cel al macilor,dar ma bucur ca a existat,iar macii vor rasari si inflori
iarasi,an de an;iubirea noastra nu,dar am fost cea mai fericita si am
ramas asa…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Atingi floarea-petalele se scutura.”
Charlotte Bronte
Este inutil sa spui ca fiintele omenesti ar trebui sa se multumeasca doar cu liniste;
..iar eu as adauga cum ca in asemenea situatii..trebuie sa inalti ochii spre cer si sa te rogi Bunului Dumnezeu ,de acolo iti va veni ajutorul…!
ele au nevoie de actiune si daca nu o pot gsi,o creeaza.
Charlotte Bronte
Sa fiti binecuvantate,(i) !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Printre gânduri rătăcite,
O speranță se arată,
Făcând clipe fericite
Pentru toti și lumea toată!
Ea iși face loc cu trudă
Prin noianul de-ntristare!
,,Doamne, supărarea-i multă,
Cât e lumea asta mare!”
Așa-și spuse-n gând speranța
Înotând cu greu prin lacrimi!
Vrând să-nsenineze viața,
Se ruga râzbind prin patimi!
,,Și când văd numai durere,
Ce ucide ceas de ceas,
Doamne, te rog, dă-mi putere,
Numai eu le-am mai râmas!”
autor, Lili Șipoteanu
ApreciazăApreciat de 2 persoane
….”sunt cuvinte care spânzur de semințele de mac și sunt gânduri care sânger’ în tăceri fără de leac.” Lelia Mossora
Lan de aur cu ortaci:
Marea mărilor de maci,
Câmp de luptă cald, senin,
Arme?! Dorul, flori, suspin.
Lan de vară, val de foc,
Adiere coaptă-n loc,
Bob cu bob îngemănat,
Lângă macul legănat,
Peste brazdele răscoapte
De ” Cuptor”, de stele-n noapte,
Alintat de zori cu rouă,
Raza soarelui cea nouă.
Peste oastea din câmpie,
Marea verii cântă, vie,
Dorul arzător spre-azur,
Câmpul arde împrejur,
Lănci ţipând de aur greu,
Vâslesc macilor mereu
Valuri, valuri sângerii…
Vară-n maluri… ai să vii?
Mult mi-e dor de pacea ta,
Mult mi-e sete de-al tău joc,
Mult mi-e pasul în vâlcea,
Dar te-ajung de dragu-ţi loc,
Unde scârţâie-n arcuş
Goarna-n cânt de greieruş,
Soldăţei viteji în cor,
Mateloţi ai macilor,
Maculinii din răzor,
Cu ciulini, neghini şi tor.
Pieptul meu cu maci şi mări,
Mări de dor cu ţărm de-ogor,
Cu azur cu alb de nori…
Steag al păcii în ponor,
Botezând al verii por,
Aurit de soare, dor. – MGM -MAREA LINĂ, MACULINĂ
ApreciazăApreciat de 2 persoane
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„Când te rogi alături de o floare,ea creşte mai repede” (Cioran)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cântec despre macii roşii
Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când adie vântul, într-o amiază caldă,
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu –
În care, macii roşii, fragilitatea-şi scaldă?
Par, macii, sânge proaspăt – ca sângele prelins
Din torturate trupuri, de primi martiri creştini…
Sublim pătează câmpul – de-un verde viu, aprins –
Şi –adânc mă înfioară – de aceea-mi par divini.
Înseninat de vântul, ce fruntea-mi răcoreşte,
Pe când în ochi, îmi joacă, o veselă sclipire,
Scrutez peisaju-acesta – pictat dumnezeieşte –
Şi-n sufletul meu, pacea, se-mbină cu iubire…
Iubire pentru oameni – ce simţământ deplin! –
Căci simt că-i iert pe semeni – pe mine că mă iert…
Mă simt şi serv şi rege, sub marea de senin –
Perfectă e natura – cum Dumnezeu mi-e cert.
Pe câmpuri, pe făgaşe, pe margine de şleau –
Modest cresc macii roşii – şi-atât de delicaţi!
Că–s o minune-n sine, nicicum, habar nu au –
Şi nici nu bagă-n seamă – că-n seamă nu-s băgaţi.
Sublimi – precum natura, şi roşii – sânge-pur,
Simbolizând iubirea şi jertfa – totodat’,
Stingheri sunt macii-aceştia, sub cerul plin de-azur –
Emblema inocenţei şi-a gândului curat.
În ziua-n care câmpul nu-i va mai izvodi,
Nici grâul – pâinea lumii – în spic nu va da rod…
Atuncea, lumea noastră, ori se va prăbuşi –
Ori primeni-va-şi faţa cu-n nou, curat, norod…
…Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când şopteşte vântul, într-o amiază caldă –
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu,
În care, macii roşii, fragilitatea-şi scaldă?!…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am uitat sa scriu poezia apartine lui Boris Ioachim
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 2 persoane
????
ApreciazăApreciază
MAREA CERULUI DE MACI
Ne-om întâlni în vara ce ne leagă,
Ne-acoperă cu roşu-i cer de maci,
Să vindecăm o clipă mai beteagă,
Rănită-n martie, în ramuri de copaci.
Ne-om întâlni-n a noastră bucurie,
Să ne sorbim din ochi cu soare-n palme,
În anotimp de aur ce re-nvie,
Crescând în infinitul ce ne-adoarme…
Doar cât suspină-n vis al nostru dor,
În zori trezindu-se mai aprig, parcă,
Înveşmântat în straie de-un alb nor,
Ce-l lasă-n focul macilor… să zacă.
L-o stinge cântul ciocârliei, bob de rouă,
Când l-om sorbi cu buzele de jar,
În vara cu minuni şi clipă nouă,
Pe-ale iubirii valuri, în hotar.
Acolo, graniţele sunt Morgane,
Dansând în menuete printre stele,
Ţinându-ne în curcubeicele vane,
Pictându-ne poveştile cu ele.
Cu raiul, dorul, cu lacrima sărată,
Ce ne-a-ndulcit în ceasul depărtării,
Suspine-n adieri gemând în poartă,
Topindu-ne, arzându-ne în marea înserării,
În care luna oarbă de-al nostru dor nebun,
S-a scurs de-atâta vreme în lavă, fum… Mirării…
Să-i punem flori de tei şi să-i urăm: „Drum bun!”
Iar noi… să ne-ntâlnim, tăcând în fericirea
Clipei de aur, cu-al ei sărut solar!
……………………………………………
Ne întâlneşte vara-n oceanul ei de maci,
Ne întâlneşte cerul în lanul lui de nori,
Ne va-mpărţi iubirea… Ei nu ai ce să-i faci!
Când te-a-ntâlnit, eşti floare… în marea ei cu flori. – MGM –
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Macii
Grâul e-n floare
Macii
Se chinuiau să îl ţină-n picioare
Gemeau
Trăgeau de umeri
Mustăţile din spic
Înc-un pic
Înc-un pic.
Şi n-au crezut strămoşii
Cum nu credeţi nici voi
Dar truda lor se vede şi astăzi printre noi
Macii sunt roşii!
Ruben Bucoiu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Vara şi-a tăiat degetele în razele ascuţite ale soarelui şi au rămas prin lanuri petele de sânge!”(Elena Stan)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Muchas gracias. ?Como puedo iniciar sesion?
ApreciazăApreciază
Muchas gracias. ?Como puedo iniciar sesion?
ApreciazăApreciază
Muchas gracias. ?Como puedo iniciar sesion?
ApreciazăApreciază