HRISTOS A INVIAT !
HRISTOS S-A INALTAT,pentru alte dragi prietene !
… E dimineata de sambata ..de sfarsit de saptamana ,e vant nervos si cer plumburiu din care picura deja , isi cerne lacrima spre pamantul avid de apa.. de umezeala! Si totusi.. se vede o raza razleata de lumina undeva de la rasarit.. imi bate-n fereastra sagalnic,sfios… oare va reusi sa alunge tot plumburiul de care vorbeam, al cerului??? Rabdare..voi vedea! Pana atunci va las un gand bun ,frumos, langa o cafea aromata
in toate aromele florilor de mai inflorite in aceasta perioada.. 
Buna dimineata tuturor,ma bucur ca incet-incet, se doreste a fi descoperita 😕 toata Cafeneaua…in toata”maretia ” 😕 adica multitudinea ei de incaperi,pagini,topicuri,cum doriti sa le numiti !?
E mare si incapatoare..fiindca sunt si prieteni speciali,deosebiti,multi si de pretutindeni,iar aici este spatiu suficient pentru toti.. !
Trec pragul ei,al Cafenelei f multi,dar nu toti si lasa acel semn de care tot vorbesc eu… ,acea urma ,adica un comentariu,un like, 😛 , probabil ca sunt prea grabiti in trecerea lor???? ,ori cine stie,nu e pe masura asteptarilor ,a pretentiilor pe care le au !? 😛
O zi frumoasa va doresc cu reusite si bucurii neasteptate tuturor alaturi de o cafea calda,aburinda a carei aroma este de sfarsit de mai,de primavara si inceput de vara greu si mult asteptata sa vina langa noi si pe la noi… !
Gasesti aici,un vers,o snoava care bine dispune,asa imi place sa cred, horoscopul zilnic cine crede in asa ceva,,o melodie,un gand bun, o imagine virtuala care incanta ochiul, sufletul,de ce nu ? 😕 adica ceva… care pentru cateva secunde,minute,depinde cat se zaboveste.. aduce un zambet ,o calda mangaiere ,o stare de bine !? 😛
Merita,incercati !
Fiti bine venite (i) !
O zi de sambata si weekend cu multe bucurii nesperate!
Nu plec fara a multumi prietenelor dragi:Adi,Beta, Bibi,Mariana pentru tot ce-mi lasa zilnic pe blog… in Cafenoteca cum spun ele..!
Binecuvantari dragi de SUS !
Anitanna's Blog la Cafeneaua "Trandafirul rosu" 
Nu îmi evalua inteligența și maturitatea dupa vârstă, nici după studii și nici după condiția mea socială.
Nu mă privi prin prisma lucrurilor pe care le am, pentru că acestea nu arată că am tot ce îmi trebuie, dar nici că duc lipsuri.
Nu asculta povești despre mine și nu mă privi prin ochii altora, pentru că fiecare mă vede diferit și prea puțini mă văd așa cum sunt cu adevărat. Nu îmi cataloga sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile din trecut, pentru că nu cunoști conjuncturile care au dus la înfăptuirea acelor greșeli.
Nu mă judeca după oamenii din anturajul meu pentru că există motive pentru care aceștia fac parte din viața mea, pe unii dintre ei neavând dreptul să-i aleg.
Vino și trăiește alături de mine o perioadă de timp. Să vezi tot ce mi se întâmplă, tot ce fac și tot ce îndur. Vino să îmi vezi nemulțumirile și frământările interioare.
Vino să vezi de câte ori sunt nedreptățită.
Vino să îmi vezi toate stările, de la bucurie până la tristețe adâncă.
Vino să vezi cum râd atunci când ar trebui să plâng și cum alin durerile altora, în timp ce durerile mele mă sufocă.
Vino să vezi la câte trebuie să renunț și câte îmi refuz, de multe ori din dragoste pentru alții.
Vino să vezi cum greșesc și câte regrete adun, dar și cât de mult iert.
Vino să îmi cunoști temerile și să vezi cum sunt supusă eșecului, în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac.
Vino să îmi cunoști universul, trecutul și visele.
Vino să vezi cât dăruiesc și cât primesc înapoi… Tu, care poate nu m-ai întâlnit, nu mă cunoști,…nu căuta zadarnic în profilul meu: nu sunt nici mai frumoasă, nici mai urâtă, nu-s nici mai bună și nici mai rea ca alții.
Urmează-ți drumul tău, nestingherit, nu șovăi, nu te uita în urmă – iar dacă vrei să-mi spui ceva – vorbește-mi, oriunde-aș fi, te astept…”…la o cafea…
Puteti accesa si pagina:https://anitanna.wordpress.com/ganduri-la-o-cafea/comment-page-57/#comment-106736
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Arsenie Boca – Povestea cescutei
O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: „Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:
„Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,”Nu-mi place!” „Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: „Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. „Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: „Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … „Ajutor! Scoate-ma de aici!”
Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: „Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! „Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: „Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: „Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: „Uita-te la tine.” Si m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: „Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.„
Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.
Parintele Arsenie Boca
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Superb!:) Pentru noi este o reala placere sa te citim si sa te intalnim zilnic , asteptandu-ne pe fiecare cu un gand bun, o cafeluta aromata si muulte bunatati, …aici, …peste tot,… in Cafenoteca noastra:) , draga Anita!:)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc,draga noastra… o saptamana minunata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se-ntorc și iau cu ele corăbiile-n larg,purtând și mateloții pe-a mărilor poteci!
Să nu plângi, iubito, de voi pleca departe,că sufletu-mi fierbinte, de tine sărutat,
O să-ți alunge-n noapte trăirile deșarte,si-o să-ți aline dorul și gândul întristat!
Să nu plângi, iubito, că flămânzitu-mi dor,nu va hrăni sirene, frumoase, dar șirete,
Ci va veni la tine cu pescărușii-n zbor,si voi veni și eu, cu sarea mării-n plete!
Atunci ai să-nțelegi, că ești, rămâi mereu,sirena cea frumoasă a sufletului meu !
Ioan Sabin Pop
ApreciazăApreciat de 2 persoane